Magda Stroe, coordonator al activităţii ICR Londra: „Cu lecţiile învăţate, the show must go on“

Magda Stroe

Magda Stroe este coordonatorul activităţii ICR Londra din iunie 2018. Anterior, a fost director adjunct în cadrul aceleiaşi organizaţii şi web & e-services officer la British Council România. Între 2018 şi 2019 a făcut parte din echipa de conducere a EUNIC Londra (asociaţia institutelor culturale europene din capitala britanică).

Are o experienţă de peste 15 ani în management cultural şi a participat la organizarea unor proiecte notabile precum „Revoluţie în realism - Retrospectiva de film românesc la British Film Institute“, „Grădina Marii Uniri şi vizita ASR Prinţul de Wales la ICR Londra“, sezonul cultural românesc la Olimpiada Culturală - Londra 2012 şi programul cultural asociat Anului Centenarului şi Preşedinţiei române la Consiliul UE. 

Oltea Şerban-Pârâu: Cum se vede Londra în iunie 2020 pe ferestrele superbei clădiri din Belgrave Square nr. 1, Londra cea plină de turişti în mod normal în această perioadă a anului?

Magda Stroe: Se vede ca un oraş în căutarea „noului normal“ la care să se întoarcă. Oricum, imaginea nu mai este împietrită, lipsită de orice element în mişcare, aşa cum era în aprilie la punctul de maxim al crizei. Străzile s-au animat, dubele albe se grăbesc spre treburile lor, grădinile s-au redeschis spre bucuria copiilor care îşi revăd prietenii după ce termină şcoala, ici-colo o coadă apărută spontan în faţa vreunui magazin. Lipsesc în continuare turiştii, lucru notabil în cartierul nostru aflat la câţiva paşi de Hyde Park şi Palatul Buckingham.

„Se estimează că numărul turiştilor care au vizitat România în 2019 a fost de 13 milioane, publicul teatrelor din West End a fost cu 2 milioane mai numeros.“

O.Ş.P. Londra este una dintre capitalele europene cu cea mai intensă viaţă culturală şi de entertainment. Cum arată cartierul teatrelor acum, care a fost evoluţia stării de spirit a branşei artelor spectacolului din Londra din martie până acum?

M.S. Aş vrea să vă ofer câteva cifre pentru perspectivă: cele 39 de teatre răspândite pe 200 de hectare în Soho, Covent Garden şi Leicester Square au generat anul trecut, numai din vânzarea de bilete, 800 de milioane de lire sterline, aproape două treimi din bugetul Municipiului Bucureşti. Se estimează că numărul turiştilor care au vizitat România în 2019 a fost de 13 milioane, publicul teatrelor din West End a fost cu 2 milioane mai numeros. Iar dacă angajaţii din industria teatrelor din Marea Britanie şi-ar fonda oraşul lor (să-i spunem Emerald City), acesta ar fi, ca populaţie, imediat sub Constanţa. Evident că publicul şi artiştii deopotrivă sunt uniţi în dorinţa ca foile A4 care anunţă suspendarea nedeterminată a spectacolelor să dispară de pe uşile teatrelor. Până atunci, la nivelul managementului se fac calcule privind profitabilitatea în diferite scenarii, în timp ce ministrul britanic al culturii declara că îi va aduna la un loc pe „artiştii cei mai importanţi“ pentru a pregăti împreună „o foaie de parcurs“ pentru reîntoarcerea în siguranţă în sălile de teatru.

„De două ori mai mulţi oameni merg la teatru doar în Londra, faţă de suporterii de pe toate stadioanele din Premier League.“

O.Ş.P. Se anticipează că în industriile creative din Marea Britanie 400.000 de persoane îşi vor pierde locul de muncă şi se vor înregistra pierderi de 74 de miliarde de lire ca rezultat al pandemiei. Cum se resimte în media această lovitură puternică dată artiştilor, primii reduşi la tăcere şi ultimii cărora li se va da voie să se exprime?

M.S. Cifrele pe care le citaţi fac parte dintr-un studiu recent realizat de Oxford Economics la solicitarea Creative Industries Federation (la care ICR Londra este membru) şi au fost prezentate pe larg de media britanică. Industriile creative au voce puternică, pe de o parte, pentru că este un domeniu important pentru Marea Britanie, atât din punct de vedere economic, cât şi ca piesă în mozaicul prin care Regatul Unit îşi construieşte influenţa pe scena internaţională. Pe de altă parte, ele chiar interesează publicul larg – de două ori mai mulţi oameni merg la teatru doar în Londra, faţă de suporterii de pe toate stadioanele din Premier League. Un alt treilea motiv pentru care se vorbeşte în media despre subiect este pentru că nu lipsesc „avocaţii“ cu un cuvânt greu de spus în ochii opiniei publice. Îmi amintesc acum de scrisoarea prin care 400 de personalităţi culturale de primă mână, ca PJ Harvey, Anish Kapoor, Rufus Wainwright, Nick Cave, Meera Syal, Simon Callow şi Johnny Marr au cerut în aprilie măsuri suplimentare de sprijin din partea guvernului, dar astfel de luări de poziţie publice în apărarea artelor sunt numeroase.

O.Ş.P. În Marea Britanie, în luna iunie, după trei luni de închidere, institutiile culturale nu pot încă organiza evenimente cu public. Care sunt perspectivele? Care este situaţia în mod real ? Este previzibil un calendar al redeschiderilor?

M.S. În Marea Britanie, data la care se aşteaptă un anunţ nou din partea guvernului privind intrarea într-o nouă etapă de relaxare este 4 iulie. Primele cinematografe plănuiesc să se redeschidă în iulie, în timp ce galeriile comerciale deja au dreptul să funcţioneze de la 15 iunie, fiind clasificate la activităţi comerciale neesenţiale. Galeriile mari şi muzeele rămân închise cel puţin până în august, TATE fiind prima instituţie mare care plănuieşte să se redeschidă. Teatrele se vor redeschide, cel mai devreme, în toamnă, dar sunt semnale că multe vor rămâne închise până în primăvara lui 2021.

Nici o sală sau instituţie culturală nu se va deschide pentru public fără îndeplinirea strictă a regulilor impuse de autorităţi, ceea ce va duce la limite privind numărul de persoane admise.

O.Ş.P. De la începutul lunii iunie au început să aibă loc evenimente fără public: BBC transmite concerte de muzică clasică de la Wigmore Hall, iar The Proms va transmite concerte, timp de 8 săptămâni, la TV, radio şi online, între 17 iulie şi 12 septembrie. Cum se procedează cu artiştii, care sunt regulile la care trebuie să se supună pentru repetiţii şi înregistrări?

M.S. Concertele de la Wigmore Hall sunt în formule restrânse, solo sau duo, toţi muzicienii care participă locuiesc în Londra şi au acceptat să nu folosească transportul public în deplasările lor. Cei patru norocoşi care asistă la concerte în sală sunt un producător BBC Radio 3, un inginer de sunet, un prezentator şi un membru al echipei Wigmore Hall. Participanţii păstrează cu stricteţe distanţa socială de 2 metri. Nu există informaţii clare în privinţa concertelor în direct realizate în cadrul BBC Proms, dar ele se vor desfăşura doar în ultimele două săptămâni ale programului.

ICR Londra se înscrie şi ea pe lista selectă a instituţiilor care au organizat un concert de muzică clasică după declanşarea pandemiei, pentru că şi noi credem în adevărul unei interpretări în direct.

Concertul, avându-i ca protagonişti pe violistul Sascha Bota şi pianistul Cameron Roberts, a adus un omagiu lucrătorilor români din domenii cheie precum sănătate, siguranţă publică, îngrijirea copilului, transporturi, producţia şi distribuţia alimentelor, care au continuat să lucreze în Marea Britanie în timpul crizei şi să îşi asume riscuri în beneficiul general al societăţii. Cei doi muzicieni şi-au interpretat programul în faţa unui Zid al Bunăvoinţei, format din fotografiile a peste 100 de români din categoriile profesionale amintite.

Transmisia, care a strâns peste 13.000 de vizualizări pe canalele de social media ale ICR Londra şi Ambasadei României, partenerii noştri de proiect, a fost prefaţată de mesaje ale ES Dan Mihalache, Ambasadorul României în Marea Britanie, Dame Cressida Dick, ofiţerul cu rangul cel mai înalt din Poliţia Britanică, doamna Wendy Morton, Subsecretar de stat parlamentar - Ministru pentru Vecinătate Europeană şi Americi în guvernul britanic, ES Andrew Noble, Ambasadorul Marii Britanii la Bucureşti, dar şi de intervenţii emoţionante ale asistentelor Daniela Berei, Petronela Ovadiuc, Mălina Vîrtejanu, Luminiţa Aruncutean, Adelina Turean şi a poliţistului Cristian Dumitru.

Şi, înainte să mă întrebaţi, da, am respectat şi noi măsurile de distanţare socială. Poate că nu ar trebui să spun asta, pentru a nu-i descuraja pe artiştii pe care îi vom invita pe scena noastră în viitorul apropiat, dar Sascha şi Cameron ne mărturiseau cât de straniu s-au simţit fără feedback direct din partea publicului, de curajul artistic de care ai nevoie pentru a găsi doar în tine energia necesară pentru a împinge până la capăt concertul. Le sunt recunoscătoare pentru seara memorabilă pe care ne-au oferit-o.

O.Ş.P. Unde ar fi trebuit să fie Magda Stroe în martie şi unde în această lună iunie 2020, când toată lumea artistică europeană şi americană se află în stand by, aşteptând ridicarea restricţiilor generate de efectele indirecte ale pandemiei care a blocat evenimentele publice de peste tot sau implicându-se în puţinele evenimente posibile la acest moment?

M.S. La începutul lui martie ne pregăteam să susţinem participarea românească la London Book Fair, prestigiosul târg dedicat profesioniştilor din industria cărţii. Aşteptam poeţi, editori şi scriitori din ţară, cu care imaginasem o serie de evenimente alături de interlocutori britanici. Tot în martie, aveam programate şi alte evenimente (de muzică, film şi arte vizuale), printre care şi expoziţia grupului Prolog. Luna iunie ar fi trebuit să ne găsească organizând participarea românească la prestigiosul London Festival of Architecture - festival care de altfel continuă într-o formă digitală şi la care participăm cu o discuţie online despre rolul bibliotecii în comunitate şi oferindu-ne propria bibliotecă pentru un proiect de transformare împreună cu arhitecţii Alex Axinte, Anca Mihalache, Anastasia Stan şi Viorica Buică.

Între cele două momente, agenda ICR Londra cuprindea piese de teatru, expoziţii şi concerte, o prezenţă dinamică aşa cum sper că ne-am obişnuit publicul.      

O.Ş.P. Cum aţi parcurs această perioadă la nivel personal şi profesional, în calitatea dvs. de coordonator al activităţii ICR Londra?

M.S. A fost o perioadă în care am experimentat noi formule pentru a păstra legătura cu publicul şi a genera conţinut online de calitate şi cred că am progresat enorm în folosirea canalelor de social media.

Colegul meu Lucian Diaconu şi-a luat atât de în serios rolul de operator imagine şi sunet, chiar şi de editor, încât nu este exclus ca tocmai la Londra să apară următorul val al cinematografiei româneşti. Iar Eugenia şi Ionuţ, cei doi colegi din zona administrativă, au implementat cu mult elan regulile sanitare la locul de muncă, uitând poate că zel începe cu z, nu cu g. Le mulţumesc tuturor pentru sprijin într-o perioadă nu tocmai uşoară, precum şi celor trei voluntare pentru care avem doar cuvinte de laudă: Caterina, Bianca şi Andreea care, ca în poveşti, ni s-au alăturat stând acasă.

Băieţii mei, cu o vârstă combinată de 9 ani, au făcut, ca de obicei, ca lucrurile să fie mai interesante.

O.Ş.P. Cum au fost susţinuţi artiştii din domeniul muzicii şi teatrului în Marea Britanie ? Vorbim despre un domeniu care face parte dintre primele închise şi ultimele deschise… Un domeniu care funcţionează în Marea Britanie foarte mult pe baze private, dar şi din subvenţie publică, un domeniu extrem de performant la Londra şi nu numai. Fără a mă referi la statistici, alături de New York, poate cel mai activ oraş al lumii din acest punct de vedere.

M.S. Există două măsuri de susţinere de care artiştii pot beneficia. Prima, care se aplică la nivelul întregii economii, garantează 80% din încasările recente, până la un plafon de 2.500 de lire pe lună, angajaţilor şi persoanelor care desfăşoară activităţi independente. Ajutorul începe să scadă de la sfârşitul lunii august şi dispare cu totul la sfârşitul lui octombrie. De asemenea, Arts Council England pune la dispoziţia artiştilor un pachet financiar de urgenţă de 160 de milioane de lire din care se pot accesa granturi cu o valoare de până la 2.500 GBP, organizaţiile culturale beneficiind la rândul lor de susţinere.

„Mă aştept ca artele să fie în centrul ghemului care ne va strânge pe toţi împreună când virusul va fi definitiv învins.“

O.Ş.P. După cum vedeţi dvs. din perspectiva londoneză, cum sunt priviţi artiştii într-o lume paralizată de frică? Pe cine mai interesează arta? Cum vede lumea revenirea la o viaţă normală din acest punct de vedere?

M.S. În acest moment al evoluţiei pandemiei, sentimentul meu este că lumea metropolei se îndepărtează de frică sau a învăţat să trăiască cu ea. Bunele obiceiuri clădite de-a lungul vieţii, igiena mersului la teatru sau în sălile de concert nu pot fi uitate în câteva luni. Mă aştept ca artele să fie în centrul ghemului care ne va strânge pe toţi împreună când virusul va fi definitiv învins.

“Trei luni pe fast-forward după declanşarea pandemiei, suntem martori interesaţi dar şi participanţi într-un nou moment de sincronizare a culturii române cu cea occidental“

O.Ş.P. Ce impact asupra activităţii ICR Londra a avut această anulare sau amânare a tuturor proiectelor în curs, pentru a ne referi deocamdată la prezent?

M.S. Trei luni pe fast-forward după declanşarea pandemiei, suntem martori interesaţi dar şi participanţi într-un nou moment de sincronizare a culturii române cu cea occidentală, nu în privinţa obloanelor trase, cum vor chicoti cititorii dumneavoastră cu simţul umorului, ci în explorarea spaţiului digital ca loc de întâlnire cu o audienţă nevăzută, dar (poate) interesată şi prezentă. Îmi este teamă că nu am fi avut suficiente resurse în cultura română pentru acest exerciţiu, esenţial în secolul XXI, dacă se cerea făcut într-o perioadă de activitate normală.

Reconfigurarea din mers a programului cultural mi-a arătat câteva dintre marile atuuri pe care le avem într-o perioadă dificilă şi care sunt rezultatul a 14 ani de eforturi susţinute ale echipelor ICR Londra, sprijinite de colegii din Bucureşti şi al unei culturi organizaţionale care apreciază munca.

Toate cărămizile pe care profesionişti ai diplomaţiei culturale cu viziune şi ambiţie le-au aşezat la timpul lor ne-au oferit la începutul crizei pandemice o poziţie de plecare bună. Am să vă dau un exemplu cuantificabil: ICR Londra şi Institut français au pagini de Facebook cu număr egal de like-uri. Fiecare proiect interesant pe care l-am conceput şi prezentat, fiecare parteneriat dezvoltat cu tenacitate, fiecare încercare din trecut de a comunica cu publicul au întărit legăturile de încredere cu acesta şi ne-au oferit instrumentul necostisitor şi eficient de a continua să ajungem la el, atunci când am fost nevoiţi să anulăm evenimentele faţă în faţă. Nu e o ruşine să ne apropriem îndemnul lui Ruskin "When we build let us think we build for ever", ca invitaţie la responsabilitate profesională îndreptată către viitor.

„Seria de interviuri «I soul ation» este un document psiho-sociologic prin care încercăm să înţelegem cum este afectat de pandemie actul cultural.“

O.Ş.P. Ce proiecte online aţi realizat sau aveţi în plan la ICR Londra?

M.S. Imediat ce, din consideraţie pentru publicul şi invitaţii noştri, am anunţat, la începutul lunii martie, anularea agendei de evenimente, am început căutarea de formule prin care să putem spune în continuare poveştile cele mai interesante ale culturii române.

Seria de interviuri „I soul ation“ este un document psiho-sociologic prin care încercăm să înţelegem cum este afectat de pandemie actul cultural, dar şi o încercare de a surprinde la un nivel intim, sub lupa unei situaţii excepţionale, resorturile care ne apropie şi cele care ne despart de remarcabile personalităţi artistice.

Am avut imensa onoare de a fi parteneri de dialog pentru soprana Nelly Miricioiu, muzicienii Remus Azoiţei, Daniel Ciobanu, Adrian Mantu şi Călin Humă, dansatorii Francesca Velicu şi Arcadie Rusu, poetul Claudiu Komartin, regizorul Radu Muntean, actriţa Edith Alibec, realizatorul Charlie Ottley, artistul Matei Bejenaru, directorul British Council Romania Nigel Bellingham şi directorul departamentului programe de artă Cristiana Tăutu, editoarea şi scriitoarea Alexandra Rusu, regizorul de teatru Vasile Nedelcu, criticul de film Irina Margareta Nistor, arhitectele Iolanda M.B. Costide, Ana Becheru şi Iulia Frăţilă, designerul vestimentar Antonia Nae, producătorul de film Anamaria Antoci, fotografii Florin Ghioca şi Paul Arion.

Am ţinut publicul britanic la curent cu evenimente culturale majore cum au fost Festivalul Internaţional de Teatru de la Sibiu şi Festivalul Shakespeare de la Craiova, prin dialoguri cu actorii şi managerii culturali Constantin Chiriac şi Vlad Drăgulescu.

Plus o menţiune specială pentru muzicianul Lucian Ban, care a realizat o miniserie în patru părţi dedicată jazzului, cu un ritm şi invitaţi extraordinari, precum Alex Simu, Mihai Iordache, Matt Maneri, George Dumitriu şi directorii festivalurilor de jazz de la Londra şi Berlin.

Le mulţumim tuturor, precum şi celor care ne urmăresc în direct pe pagina de Facebook a ICR Londra, cele 24 de episoade Isoulation strângând peste 45.000 de vizualizări.

Am continuat lipsiţi de complexe dialogul cu organizaţii româneşti şi britanice şi am fost onoraţi să putem prezenta un program consistent de Ziua Internaţională a Muzeelor.

Directoarea departamentului Britain, Europe and Prehistory al British Museum, Jill Cook a vorbit cu pasiunea specialistului îndrăgostit de munca sa despre obiectele româneşti din colecţia British Museum. Dr. Lucy Bailey, cercetător şi curator la Tate Modern, i-a prezentat publicului britanic pe Paul Neagu şi Anca Lupaş, protagonişti ai expoziţiei „Performer and Performance“, care reuneşte 9 artişti importanţi şi a discutat măgulitor despre moştenirea primului în arta contemporană.

La rândul nostru, am făcut cunoscute adresele culturale a două muzee importante din peisajul bucureştean: Muzeul Naţional al Satului Dimitrie Gusti, despre al cărui magnetism înrădăcinat în tradiţie am aflat de la directorul Paula Popoiu şi Muzeul de Artă Recentă, primul muzeu de artă privat din România ultimului secol, reprezentat de istoricul de artă Erwin Kessler şi am avut bucuria unei călătorii la Muzeul de Artă din Iaşi pentru a saluta, împreună cu Peter Harrap, Anna McNay şi Florin Ungureanu, expoziţia „Dincolo de alte orizonturi“, care reuneşte 40 de artişti români şi 40 de artişti britanici.

Servim nevoi reale ale oamenilor şi am regândit cursurile de limba română pentru străini pe care ICR Londra le oferă. Este proiectul care mie personal îmi oferă cea mai mare satisfacţie, deşi cursurile de limbă nu au panaşul altor evenimente. Totuşi, este greu de cuantificat imensul beneficiu pe termen lung pe care o cultură îl câştigă din încurajarea vorbirii limbii sale şi suntem entuziasmaţi să putem oferi trei module gratuite online, pentru copii şi adulţi, începători şi avansaţi.

Suntem foarte norocoşi să lucrăm cu două profesoare pline de energie, Daniela Ciupală şi Carmen Raris-Fierbinţeanu, care şi-au adaptat stilul de predare la exigenţele mediului digital, iar contribuţia noastră a fost să gândim o formulă care să le permită participarea tuturor celor 540 de persoane înscrise. Astfel, activitatea grupelor de maxim 20 de cursanţi care se întâlnesc săptămânal prin intermediul aplicaţiei Zoom poate fi urmărită în direct pe canalul nostru de Youtube, toţi participanţii primind ulterior teme şi feedback personalizat.

Pentru lunile următoare, pregătim mai multe proiecte prin care marcăm 140 de ani de relaţii româno-britanice, în diferite formule de parteneriat cu Ambasada României, British Council România şi Ambasada Marii Britanii la Bucureşti: o istorie a României pornind de la articole din presa britanică contemporană momentelor incluse şi un serial incisiv de promovare a personalităţilor româneşti cu prezentatoarea şi istoricul Tessa Dunlop.

Vom promova traducerea în limba engleză a piesei „Steaua fără nume“ de Mihail Sebastian şi vom prezenta o inedită adaptare online în engleză a piesei „Angajare de clovn“ de Matei Vişniec.

Vom sprijini tinerii muzicieni români care trăiesc în Marea Britanie, în această perioadă în care oportunităţile de exprimare sunt limitate, prin organizarea unor concerte transmise online în direct.

Vom rămâne interesaţi de seria pe care Dave Myers de la faimosul duo britanic Hairy Bikers o dedică gastronomiei româneşti, invitând publicul şi prietenii de pe twitter, facebook sau instagram (peste 1,5 milioane de persoane) să gătească reţetele prezentate şi să propună altele noi.

Muncim la creionarea unui festival internaţional de literatură română pentru toamnă cu o agendă de evenimente generoasă şi ne propunem să coagulăm un forum cultural româno-britanic. Vom susţine participări româneşti în importante festivaluri britanice. Vom continua, de asemenea, programele permanente (seria Concertelor Enescu, Cinemateca Românească, expoziţiile din Galeria Brâncuşi şi cursurile de limba română) care fac din 1 Belgrave Square o adresă importantă în peisajul cultural britanic.

Suntem înconjuraţi de multă bunăvoinţă din partea comunităţii artistice şi la rândul nostru rămânem motivaţi să gândim, împreună cu echipa de suport din centralele ICR şi MAE şi de Ambasada României în Marea Britanie, partenerii noştri de cursă lungă, proiecte ambiţioase care să susţină prezenţa culturală românească în Regatul Unit.

„Românii reprezintă a doua cea mai mare comunitate naţională din Marea Britanie.“

O.Ş.P. Vorbiţi-mi despre concursul organizat de ICR Londra şi Ambasada României cu ocazia Zilei universale a iei care va avea loc pe 24 iunie.

M.S. Aş vrea să vă dau un răspuns mai detaliat, dacă se poate. Românii reprezintă a doua cea mai mare comunitate naţională din Marea Britanie. Este o mare oportunitate pe care ICR Londra încearcă să o valorifice în programele sale, prin dezvoltarea unor proiecte care să folosească energia binevoitoare a peste 500.000 de oameni pentru a ajunge în atenţia publicului britanic. Sunt convinsă că numai în acest fel putem să ne îndeplinim obiectivele de diplomaţie culturală, în absenţa bugetelor şi a brandurilor de care alte ţări dispun.

Pe de altă parte, prin însăşi natura unui institut cultural, zona de suprapunere totală între oferta noastră şi nevoile de divertisment ale publicului general este dificil de găsit, dar asta nu înseamnă că nu putem încerca. Elitismul nu ar trebui folosit nici ca acuză, dar nici ca scuză pentru absenţa unor proiecte angajante.

Cu atât mai mult, în momente ca Ziua Universală a Iei, larga comunitate românească din Marea Britanie trebuie privită ca partener extrem de valoros. Anul acesta am propus un program ambiţios ce se va întinde pe parcursul unei zile întregi şi care cuprinde premiera unui film de explicare a elementelor constitutive ale iei realizat în parteneriat Muzeul Ţăranului Român şi dedicat unui public internaţional, o conversaţie live cu designerul vestimentar Adrian Oianu, ale cărui colecţii se inspiră din portul popular, o prezentare a Ioanei Corduneanu, de la Asociaţia „Semne cusute“, iar seara vom găzdui, online, ceremonia de premiere a câştigătorilor concursului „Capitala britanică a iei româneşti“, în prezenţa ambasadorului României şi a Andreei Tănăsescu, fondatoarea comunităţii „La Blouse Roumaine“. Concursul s-a bucurat de un foarte mare interes, cu sute de comentarii şi distribuiri pe social media şi aşteptăm să anunţăm cea mai frumoasă fotografie, precum şi numele primei capitale a iei româneşti din Marea Britanie.

Ne aşteptăm ca evenimentul să fie preluat de mass media din localitatea câştigătoare şi intenţionăm să deschidem un dialog cu autorităţile locale, sprijiniţi de comunitatea românească, pentru organizarea unui program cultural amplu.

„Personal am simţit, cel puţin în rândul celor cu care am păstrat legătura - profesionişti din domeniul cultural şi public general, o foame de spectacole, concerte şi alte evenimente care să le permită o experienţă reală.“

O.Ş.P. Toată lumea a profitat de ocazia de a vedea live spectacole de la National Theatre, de la Covent Garden… Cum este percepută această situaţie în media britanică. Se vorbeşte despre o trece în on line, majoritară, din punctul de vedere al culturii, sau lumea pare dornică să revină în săli atunci când va fi posibil?

M.S. Majoritatea instituţiilor din domeniul artelor spectacolului au iniţiat programe de streaming online, precum National Theatre at Home, Live From Covent Garden - Royal Opera House, musical-urile Peter Pan, Hamilton sau concertul All-star Les Misérables, teatrele Old Vic şi Shakespeare's Globe, Sadler’s Wells Digital Stage sau English National Ballet, care a prezentat Romeo şi Julieta cu Alina Cojocaru şi Isaac Hernández. Mari orchestre britanice precum London Symphony Orchestra prezintă, pe canalul de youtube, două concerte pe săptămână, timp de 48 de ore. Deci într-adevăr oferta culturală în mediul online a fost bogată, diversă şi accesibilă. BBC a fost şi este în continuare activă pe plan digital, prin serii de spectacole BBC Performance Live prezentate pe platforma BBC iplayer.

Însă personal am simţit, cel puţin în rândul celor cu care am păstrat legătura - profesionişti din domeniul cultural şi public general, o foame de spectacole, concerte şi alte evenimente care să le permită o experienţă reală, alături de artişti şi de public.

Cel mai probabil vom continua să vedem multe evenimente în online, ca o metodă complementară de a promova şi consuma cultura.

Modul digital reprezintă o oportunitate atât de mare pentru cultura română, încât aş fi surprinsă ca oferta noastră culturală să nu îl includă în consecinţă.        

„Ceea ce face ca Londra să fie un mare oraş al lumii este imensul capital de talent, creativitate si ingenuitate pe care îl găzduieşte şi care din fericire nu a zburat nicăieri.“

O.Ş.P. Concret, cum vedeţi reluarea activităţii cu public din toamnă pentru ICR Londra?

M.S. Autorităţile britanice vor trasa cadrul şi regulile pe care toate instituţiile culturale vor trebui să le respecte, aşa că în mare măsură decizia nu ne aparţine. Ca atitudine generală, vom fi mai degrabă precauţi. Avem o responsabilitate faţă de cei care ne trec pragul şi simţim că este un moment în care ar trebui să ne strunim entuziasmul, chiar dacă ne este foarte dor de sălile noastre pline.

Dacă restricţiile se vor referi la limitarea numărului de persoane prezente, explorăm posibilitatea organizării aceluiaşi spectacol de mai multe ori într-o zi sau în mai multe zile. Momentan, în Marea Britanie este în vigoare, din 8 iunie, carantinarea la domiciliu sau la hotel a tuturor celor care sosesc aici. Deci, cât timp se menţine această practică, nu vom putea invita artişti din ţară şi vom lucra exclusiv cu artişti din Marea Britanie. Profit de ocazie să amintesc un fapt de altfel bine cunoscut, că aici locuieşte o comunitate artistică românească de mare prestigiu, cu muzicieni, actori, regizori sau artişti vizuali recunoscuţi pe scena culturală britanică şi internaţională. Unul dintre motivele principale pentru care ICR Londra şi-a câştigat un bun nume este pentru că aceşti oameni ne-au fost alături. Sunt convinsă că împreună vom continua să dezvoltăm proiecte culturale interesante.

O.Ş.P. Ce ar spune optimistul şi ce ar spune pesimistul în acest moment? Va mai fi vreodată Londra artistică şi culturală ceea ce era în iarna anului 2020?

M.S. Dacă ne luăm după George Bernard Shaw, atât optimiştii cât şi pesimiştii sunt folositori societăţii. Optimistul inventează avionul, pesimistul inventează paraşuta.

Ceea ce face ca Londra să fie un mare oraş al lumii este imensul capital de talent, creativitate si ingenuitate pe care îl găzduieşte şi care din fericire nu a zburat nicăieri. Cu lecţiile învăţate, the show must go on.