Eroismul socialist al genurilor
0
Expoziţia „Gender Check. Feminity and Masculinity in the Art of Eastern Europe“ este deschisă la Viena. Gândită în contextul aniversării a 20 de ani de la căderea Zidului Berlinului, manifestarea este rezultatul unei cercetări efectuate de experţi din 24 de ţări, printre care şi România.
400 de picturi, sculpturi, instalaţii, fotografii, afişe şi lucrări video, realizate de peste 200 de artişti, trasează istoria prezentării modelelor feminine şi masculine din 1960 până astăzi.
Prima etapă, de până la 1990, este marcată de realismul socialist, mai ales în arta oficială. Dacă artiştii încearcă o eliberare de canoanele impuse de ideologie, se văd în imposibilitatea de a-şi expune lucrările. În acelaşi timp, reprezentarea corporalităţii suportă şi corectivele morale, sociale sau religioase.
Se perindă, de-a lungul anilor, în expoziţii, portretele eroizate ale muncitoarelor şi muncitorilor fruntaşi, mamele-eroine şi figurile împietrite ale activiştilor, sau chipurile chinuite ale ţăranilor şi proletarilor dinaintea regimului utopic.
Este momentul în care Corneliu Baba a pictat „Oţelarii", tablou prezent în expoziţia vieneză, în care polonezul Wojciech Fangor, cel care avea să devină apoi un cunoscut pictor abstract în America, figura un mândru şi statuar trio, format dintr-un bărbat şi două femei sprijiniţi în cozile lopeţilor, într-o poză demnă de Mosfilm, în care letonul Michalis Kornetski urca pe schele zidăriţe mândre că pot lucra ca bărbaţii. La începutul anilor '70, apar tendinţe de eliberare din chinga convenţiilor.
Pe de o parte, modelele sunt prezentate cu o aură de sexualitate (e drept, doar heterosexualitate), cu apariţia unui tip de ideal „eroic" masculin. Interesul pentru prezentarea propriului corp, existent la un mare număr de artişti, nu apare în sălile de expoziţie, în afară de cazul în care corporalitatea şi relaţiile dintre sexe nu sunt disimulate în unele compoziţii abstracte.
În România, prima tendinţă era ilustrată de artistul Ion Grigorescu, prezent şi el în sălile de la Mumok. Dincolo de o libertate de spirit, eliberarea de modelele anterioare este şi rezultatul apariţiilor unor noi modalităţi de expresie în artele vizuale. În plus, creşte numărul femeilor-artist, ceea ce implică şi o nouă manieră de raportare la realitate.
Rusul Marilyn Monroe
După 1990, toate inhibiţiile dispar. Cu mai mult sau mai puţin umor, cu un altfel de „militantism", cu precădere feminist, sunt puse în paranteză clişeele despre maternitate, despre idealurile feminine, paternaliste sau religioase. Revolta împotriva misoginismului deschide porţile sexualităţii în artă. Ea apare în creaţiile destinate expoziţiilor, dar şi în cele comandate pentru reclamă.
Aceeaşi filtrare printr-o nouă optică se produce şi în fetişizarea femeii-obiect, chiar dacă, „obiectul" respectiv este un sex-simbol sau un star. Lucrarea cea mai reprezentativă, în acest caz, este cea a rusului Vladislav Mamyshev, costumat şi machiat ca Marilyn Monroe. Artistul adaugă chiar numele acriţei la al său, semnând Mamyshev-Monroe.
În această a doua perioadă devine mai vizibil în expoziţie numărul crescut de artiste, a căror viziune nu păcătuieşte deloc prin pudibonderie. Şi nici prin complexe în faţa marilor maeştri. Poloneza Katarzyna Kozyra creează o variantă a picturii „Olympia" a lui Edouard Manet.
Diferenţa constă în ambiguitatea figurii modelului, datorată coafurii, dar şi corpului mai suplu, cu sugestii androgine. Izabella Gustowska expune o compoziţie care, privită de la distanţă, dă impresia unei „Pieta". De aproape, privitorul descoperă o scenă cu puternice sugestii sexuale. Veronika Bromova, din Cehia, abordează tema homosexualităţii, într-o lucrare intitulată „Şi ele sunt femei", prezentând, la limita dintre umor şi pornografie, un grup de bărbaţi. Şi exemplele ar putea continua.
Cercetarea care a condus la această expoziţie este, în primul rând, o descoperire a poziţiilor feministe existente, nu întotdeauna declarat, în ţările fost comuniste. Rezultatul final este o dovadă a faptului că „feminin" şi „masculin" sunt modalităţi ale încercării de definire a identităţii, într-o societate alienantă.
Se încarcă comentariile...
