Din România, în Grecia

Din România, în Grecia

Albumul „Colecţie de artă românească. Marina Dimitropoulos“ a apărut recent la Institutul Cultural Român din Bucureşti. Editat în remarcabile condiţii grafice şi tipografice, albumul prezintă o parte din cele 300 de opere de pictură, sculptură şi grafică ale colecţionarei din Grecia.

Marina Dimitropoulos s-a născut într-o familie de greci din România şi a părăsit ţara când era copil. Şi-a făcut studiile de Drept şi de Istoria Artei la Sorbona şi la Ecole du Louvre. A devenit însă jurnalistă, meserie ce a purtat-o în toate părţile lumii. Se simte acasă, după cum declară, la Atena şi la Bucureşti.

Compendiu de artă românească la Atena

Primele lucruri despre arta românească le-a aflat în 1983, vizitând la Atena o expoziţie venită din România. Şi tot atunci l-a cunoscut pe criticul Dan Hăulică, care a condus-o în primii paşi către arta noastră. În anul următor vizita România, cunoştea o serie de artişti şi oameni de cultură de aici şi începea să cumpere opere de artă.

Toate aceste lucruri sunt povestite de colecţionară în interviul cu Maria Albani, care deschide albumul. Urmează o selecţie de imagini ale lucrărilor din colecţia sa, care dezvăluie privitorului complexitatea gusturilor Marinei Dimitropoulos. Cu un ochi avizat, ea alege lucrări de artă de după cel de-al Doilea Război Mondial, realizat şi de artişti interbelici, ca Nuţi Acontz, de exemplu, dar mai ales de contemporani.

Se adaugă două piese de Nicolae Tonitza, din perioada interbelică. Criteriul de selecţie este cel al valorii. Altfel, genurile se amestecă, peisajul şi natura statică stau alături de portret sau de arta conceptuală, lirismul unei naturi statice de Valentin Hoeflich are în vecinătate tumultul compoziţiilor Georgetei Năpăruş sau dramatice compoziţii suprarealiste de Ştefan Câlţia.

Privind albumul descoperi o istorie ilustrată a artei româneşti contemporane. Nu una neapărat cronologică, dar una elocventă pentru tendinţele plasticii din România. Unii artişti sunt prezenţi cu un număr mai mare de piese, cum ar fi Sultana Maitec, Georgeta Năpăruş, Marin Gherasim sau Horia Bernea. Şi în cazul lor, şi al altor artişti, ca Horea Paştina, Ilfoveanu, Gheorghe Iacob sau Paul Neagu descoperim momente diferite ale creaţiei fiecăruia şi, mai ales, calitatea pieselor achiziţionate. 

Un muzeu în miniatură

Gheorghe Iacob - „Compoziţie cu roz“

Numărul artiştilor prezentaţi în colecţia Marinei Dimitropoulos face imposibilă consemnarea lor. Pictorilor li se adaugă sculptori de prim eşalon, cum ar fi Ovidiu Maitec, Gorduz, Nicolae Păduraru sau Napoleon Tiron. Compoziţiilor elaborate ale unui Corneliu Baba, de pildă, i se alătură arta naivă a lui Ilie Boca, un „Peisaj marin“ de Ion Pacea se înrudeşte ca forţă picturală cu un nud de Ion Stendl, şi exemplele pot continua.

Colecţionara şi-a căutat achiziţiile în atelierele artiştilor, de care s-a apropiat, pe care îi preţuieşte. Unele întâlniri au fost, după cum mărturiseşte, extraordinare şi au generat prietenii „de suflet“. Aşa s-a întâmplat cu Silvia Radu şi Vasile Gorduz, cu Horia Bernea şi Octav Grigorescu, cu soţii Maitec şi Marin Gherasim.

„Orice colecţie particulară seamănă cu un muzeu în miniatură, un muzeu proprietate personală, destinat desfătării intelectuale a câtorva prieteni iubitori de artă, spune Marina Dimitropoulos. În cazul meu, arta este românească şi este colecţionată de o grecoaică. E un gest de reverenţă faţă de artiştii români pe care i-am cunoscut şi pe care doresc să îi promovez în Grecia (...)“.

Deocamdată, albumul acestei colecţii bucură ochiul cititorului român prin bogăţia şi diversitatea operelor publicate. Prefaţat de interviul acordat de colecţionară, volumul se încheie cu „referinţe biografice“. Un ghid de lucru util oricărui cititor, şi cu fotografii din colecţia de la Atena sau sau din ateliere de artişti din România. În unele dintre ele, Marina Dimitropoulos are alături artişti ca Horia Bernea, Ion Gheorghiu, Vasile Gorduz, sau oameni de cultură români: Andrei Pleşu, Dan Hăulică, Părintele Stăniloae.

Albumul editat de Institutul Cultural Român este un instrument de informare, un instrument de lucru pentru istoricul de artă, dornic să afle unde se găsesc creaţiile unor artişti.