Compozitorul Dumitru Capoianu, omagiat printr-un bust la Ateneu, la 85 de ani de la naşterea sa

Joi, 13 noiembrie, în pauza după prima parte a concertului simfonic, de la ora 20.00, va avea loc dezvelirea bustului compozitorului Dumitru Capoianu, în foaierul de la Sala Mare a Ateneului, în prezenţa soţiei maestrului.

Bustul compozitorului Dumitru Capoianu (1929-2012), fost director la Filarmonicii „George Enescu“ între 1969 şi1973, este opera sculptoriţei Elena Surdu-Stănescu. Profesorul universitar Grigore Constantinescu şi directorul general al Filarmonicii „George Enescu“ Andrei Dimitriu vor vorbi la evenimentul dedicat dezvelirii bustului la Ateneu.

„Dorinţa mea este ca până la sfârşitul mandatului meu, cei mai importanţi directori generali ai Filarmonicii să aibă expuse statui-bust în foaierul Ateneului. La fel, dirijorii şi soliştii de mare prestigiu, care au onorat scena noastră. În proiect ar urma dezvelirea altui bust, al celebrului dirijor Ionel Perlea, realizat de sculptorul Mihai Marcu, moment pe care îl programăm pentru luna ianuarie 2015, a declarat Andrei Dimitriu, directorul general al Filarmonicii „George Enescu“.   Ca prioritate aş adăuga preocuparea de a avea un bronz al marelui dirijor Constantin Silvestri. Aceste evenimente se adaugă la cele două dezveliri din ultimul timp: busturile celebrului dirijor Sergiu Celibidache şi al eminentului pedagog şi violonist Ştefan Gheorghiu“, a  subliniat Andrei Dimitriu (foto), directorul general al Filarmonicii „George Enescu“.

De la ora 19.00, joi, 13 noiembrie 2014, la Sala Mare a Ateneului va avea loc concertul simfonic susţinut de Orchestra Filarmonicii „George Enescu”.

Concertul dirijat de Camil Marinescu are în program lucrările: „Şase bisuri şi un preludiu“ de Dumitru Capoianu, „Concertul nr. 20, în re minor, pentru pian şi orchestră, KV 466“ de Wolfgang Amadeus Mozart şi „Simfonia nr. 1, în mi bemol major, op. 13“ de George Enescu. Solist va fi pianistul Cristian Niculescu. Concertul va fi susţinut şi vineri, 14 noiembrie, la Sala Mare a Ateneului.

„Şase bisuri şi un preludiu”, de Dumitru Capoianu

Dumitru Capoianu - Ultima aparitie pe scena Ateneului Român, martie 2010, când Orchestra Filarmonicii „George Enescu” a interpretat Variatiunile cinematografice sub bagheta lui Ronald Zollman

Suita simfonică Şase bisuri şi un preludiu este alcătuită din şapte tablouri pline de culoare, în stilul consacrat al compozitorului Dumitru Capoianu. Orchestraţia luxuriantă, instrumentele cele mai diferite, care preiau ştafeta solistică de-a lungul fiecărui episod – de la pian şi vioară, până la nai şi xilofon - sonorităţile de jazz şi intens sugestive, desprinse parcă din muzica de film, alcătuiesc împreună un opus cu mare priză la public. Cunoscut pentru imaginaţia şi spiritul său în acelaşi timp melancolic şi ludic, Capoianu inivită când la visare (în „Ecou de romanţă” şi „Cântec fără cuvinte”), când la dans (în deja celebra „Habanera”), sau surprinde prin improvizaţie, caricatură, ironie şi joc (în „Uvertura”, „Coada pianului”, „Două xilofoane”, „Fantezia”). Toate episoadele sunt unite de un laitmotiv capabil de nenumărate transformări, îmbrăcate în ritmuri vii şi melodii fermecătoare.

Portret Dumitru Capoianu

Compozitor popular şi polivalent, spirit mucalit şi mereu activ,vremelnic  ocupant de funcţii administrative şi electronist amator, Dumitru Capoianu reprezintă o personalitate a muzicii româneşti pe cît de atrăgătoare, pe atît de dificil de încadrat.
S-a născut la Bucureşti, la 19 octombrie 1929; a studiat la Conservatorul regal, la clasa de compoziţie a lui Mihail Andricu, urmând apoi o carieră multiformă: violinist în Orchestra Teatrului Naţional (în prima tinereţe), maestru de sunet şi regizor muzical la Radiodifuziune (în două cicluri, la distanţă de peste 50 de ani!), director al Filarmonicii ”George Enescu” (1969-1973), dar, înainte de toate, virtuoz al potrivirii sunetelor. Calificată de cercetarea muzicologică drept ”modernă moderată” (Valentina Sandu-Dediu) şi aşezată în spectrul echilibrat al creaţiei colegilor săi de generaţie Wilhelm Georg Berger, Pascal Bentoiu şi Theodor Grigoriu, muzica lui Capoianu manifestă la tot pasul caracterul estetic neliniştit al autorului. Întâlnim muzică simfonică neoclasică, alteori dodecafonică sau condimentată cu armonii şi ritmuri de jazz  (poemele simfonice Chemări 77 şi Pasărea Phoenix, Variaţiunile cinematografice, Concertele pentru vioară, violoncel şi chitară) muzică vocal-simfonică şi camerală care trădează ironia şi înclinaţia ludică naturale din spatele condeiului (cantata Ca să faci portretul unei păsări, trioul Cinci moduri de întrebuinţare a unui arcuş, Valses ignobles et pas sentimentales pentru mezzosoprană şi orchestră de coarde) sau frământările existenţiale (Oratoriul Flăcări de sânge, lucrările corale Rugăciune şi E veşnică pe lume doar schimbarea). Ceea ce i-a izbutit întotdeauna lui  Dumitru Capoianu a fost să rămână el însuşi, fiind de fiecare dată altfel – acelaşi în amprenta personală inconfundabilă a stilului (se poate spune fără teama de a greşi  că muzica sa este printre cele mai uşor recognoscibile din creaţia românească) şi mereu diferit în varietatea formelor şi a genurilor asupra cărora s-a aplecat mereu proaspăt, iscoditor, neaşteptat.
Maestrul comemorat în această toamnă, la împlinirea a 85 de ani de la naşterea sa, şi-a potolit plăcerile muzicale caleidoscopice şi în stăpânirea strălucită a meşteşugului orchestraţiei, dobândit în anii studenţiei sub îndrumarea lui Theodor Rogalski. Pe lângă sutele de aranjamente din muzica uşoară şi clasică (Stille Nacht, Ave Maria de Schubert, Aria din Suita în re major de J. S. Bach, Fantezia de D. Popper ), talentul ieşit din comun în arta combinărilor timbrale se vădeşte şi în creaţia proprie, îndeosebi în muzica de film (peste 80 de pelicule îi poartă semnătura). Memorabilă rămâne coloana sonoră  la seria Omuleţului lui Ion Popescu Gopo, începută triumfal, prin câştigarea Palme D’or la Cannes, în 1957, şi care, pornind de la doar trei sunete (do-si-si bemol), ilustrează formidabil complexitatea trăirilor personajului schiţat atât de simplu de marele realizator de film.
Traseul creaţiei lui Dumitru Capoianu a fost însoţit constant de distincţii care au confirmat şi consolidat valoarea şi importanţa poziţiei sale în peisajul muzical românesc: de două ori Premiul Meritul Cultural, Premiul Academiei Române, şi de nu mai puţin de şapte ori Premiul Uniunii Compozitorilor, ultima oară pentru întreaga carieră, în anul 2000.

Concert simfonic

Joi, 13 Noiembrie, şi Vineri, 14 Noiembrie, 19:00 – 21.00
Sala mare a Ateneului
Orchestra Filarmonicii "George Enescu"
Dirijor
CAMIL MARINESCU
Solist
CRISTIAN NICULESCU
Program
Dumitru Capoianu                   
Şase bisuri şi un preludiu
Wolfgang Amadeus Mozart                   
Concertul nr. 20, în re minor, pentru pian şi orchestră, KV 466
George Enescu
Simfonia nr. 1, în mi bemol major, op. 13