Casting revoluţionar

0
Publicat:
Ultima actualizare:
Casting revoluţionar
Casting revoluţionar

Expoziţia „A Moment of Citizenship“ este deschisă la Muzeul Naţional de Artă Contemporană (MNAC) din Bucureşti. Alcătuit din două lucrări video, evenimentul de la  MNAC a făcut parte din cea de-a doua ediţie a programului „Satelit“ de la Muzeul Jeu de Paume din Paris.

„Audiţii pentru Revoluţie“ este o revizitare a zilelor din decembrie 1989, în care fragmentelor documentare artista le juxtapune, ca într-un joc-amintire, un fel de test susţinut de candidaţi străini la un un (presupus) film despre Revoluţia românească. Prima Revoluţie desfăşurată în direct la televizor este tratată de Irina Botea ca o transpunere pe film a cuvântărilor mai mult sau mai puţin entuziaste de atunci.

Figurile protagoniştilor momentului, Mircea Dinescu, Ion Caramitru, pentru a aminti numai doi dintre ei servesc drept suport pentru acest dialog peste 20 de ani despre istorie şi despre imaginea ei mediatică.

Duplex istorie-prezent

Dramatismul resimţit atunci de toată lumea (sau cel puţin aşa s-a crezut) îşi găseşte contraponderea în umorul textelor citite de personaje care nu ştiu limba română. Abia inteligibile, rostite cu încercări de intonaţie actoricească sau cu nedisimulat amuzament, ele par un ecou deformat de trecerea timpului şi de slăbirea memoriei afective. Pe cealaltă parte a ecranului, împărţit în două jumătăţi, tinerii aleargă cu steaguri în mâini, scandează sloganuri, alte personaje cunoscute sau nu se agită pe coridoarele televiziunilor.

Lucrarea respiră postimpresionismul, cu obsesia lui pentru deconstrucţie, pe de o parte, pentru manevrarea elementelor unei situaţii iconice sub forma unor citate mai mult sau mai puţin scoase din context.

Patos cetăţenesc

image

Expoziţia începe cu lucrarea „Before a National Anthem“, realizată special pentru manifestarea de la Bucureşti. Ca şi în filmul precedent, Irina Botea creează o punere în oglindă a două epoci, de această dată metaforică. Este vorba despre un proiect în proiect, în care mai mulţi poeţi şi compozitori trebuie să compună un imn nou al României. Chiar dacă, în principiu, genul are caracteristici destul de restrictive, nu poţi scăpa de continua comparaţie, de această dată mentală, între sunetul vechi şi cel nou.

Aceeaşi expresie grandilocventă, aceeaşi ridicare festivă a glasurilor. E drept, apar încercări, obligatorii de altfel, de a jongla cu alte simboluri, cu alt context politic. Poate că, de fapt, sentimentul de deja vu se datorează numai memoriei afective a privitorului.

Poate că, privit prin prisma titlului general al expoziţiei, „Un moment de cetăţenie“, aceste demersuri, evident necesare (fiecare ţară are un imn), ar trebui să ducă gândul către normalitate. Să înlăture automatismele de receptare, deşi, tonul lucrării Irinei Botea este, categoric, ironic şi amar.

Ironie fără patimă

Irina Botea s-a născut în 1970. Trăieşte între România şi SUA, unde predă la Institutul de artă din Chicago. Viziunea ei asupra evenimentelor este cea a unui tânăr care a trăit cu tot entuziasmul evenimentele din decembrie 1989. Operele ei mărturisesc o optică înţelepţită de timp şi de evenimente, laolaltă cu nevoia artistului de a-şi comunica sentimentele. Ele sunt o reiterare fără patimă a istoriei recente, povestită şi celor care au participat la ea, şi celor pentru care ea a devenit numai poveste.

Cultură



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite