Antonio Pappano: „Angela Gheorghiu este unică“

Antonio Pappano: „Angela Gheorghiu este unică“

Dirijorul considerat urmaşul lui Leonard Bernstein elogiază „personalitatea incredibilă“ a româncei

Sub bagheta lui Antonio Pappano, Orchestra Academiei Naţionale Santa Cecilia de la Roma a concertat la Bucureşti, în cadrul Festivalului „George Enescu“, împreună cu Hélène Grimaud şi cu Denis Matsuev.

Ştiri pe aceeaşi temă

„Adevărul": Festivalul Internaţional George Enescu înseamnă foarte mult pentru cultura română şi sperăm să capete tot mai multă relevanţă şi în cea europeană. Ce ştiaţi despre acest eveniment şi cu ce gânduri aţi participat în premieră?

Antonio Pappano: Î
n cazul meu, legătura s-a făcut prin domnul Ioan Holender, pe care-l cunosc de mulţi ani, şi sunt convins că prin influenţa sa, ca director al festivalului, eu şi orchestra mea am fost invitaţi aici. Ştiu că multe orchestre importante vin la acest festival, ceea ce înseamnă că şi locul nostru este aici. În orice caz, sunt foarte fericit să mă aflu pentru prima dată în ţara dumneavoastră. N-am mai fost niciodată în România şi pentru noi este un moment foarte important.

Câteva cuvinte despre cele două programe prezentate împreună cu Orchestra Academiei Naţionale Santa Cecilia la Bucureşti şi, despre cei alături de care v-aţi aflat pe scenă?

Orchestra Academiei Naţionale Santa Cecilia din Roma funcţionează în această formă de puţin mai mult de un secol, dar instituţia reprezentată de aceasta are o vechime de cinci veacuri. Vorbim despre o tradiţie imensă, mergând în urmă până la Palestrina (Giovanni Perluigi da Palestrina, compozitor renascentist, reprezentant al Şcolii de la Roma - n.red.). În ultimii ani, am avut şansa să ne mutăm într-o sală nouă, la Parco della Musica din Roma, deja celebrul Auditorium construit de Renzo Piano, ceea ce ne-a oferit un nou tip de energie. Facem extrem de multe în ultimii ani - concertele obişnuite de la Roma, turnee şi foarte multe înregistrări. Toate au contribuit la popularitatea noastră. În primul concert de la Bucureşti am interpretat Concertul nr. 1 pentru pian şi orchestră de J. Brahms, cu Hélène Grimaud, şi Simfonia a VI-a „Patetica" de P. I. Ceaikovski, un program cu adevărat puternic. Cel de-al doilea a început cu o lucrare de Enescu - Simfonia de cameră, extrem de intimă, chiar onirică, şi a urmat Concertul nr. 2 pentru pian şi orchestră de S. Rachmaninov, cu Denis Matsuev, pentru a încheia cu Şeherazada de Rimski-Korsakov.

Presupun că aţi mai lucrat cu Hélène Grimaud şi Denis Matsuev.

Am interpretat aceleaşi concerte cu ei la Roma şi în alte oraşe din Italia înainte de a veni la Bucureşti. Însă cu Hélène Grimaud nu am lucrat de mulţi ani, iar cu Denis Matsuev este prima oară când colaborez.

Cum a fost întâlnirea cu muzica lui Enescu? Este o premieră sau aţi mai dirijat şi alte opusuri enesciene?

Pentru mine, este o premieră. Bineînţeles, cunoşteam rapsodiile, alte lucrări de acest tip şi faima pedagogului Enescu, conexiunile dintre el, Dinu Lipatti şi alţi muzicieni. Despre muzica lui aş spune că e un amestec al mai multor culturi. Componenta franceză este evidentă, pentru că există o astfel de influenţă, puternică, în opinia mea, dar structura e foarte personală, iar prin repetiţie şi acumulare toate acestea devin mai complexe din punct de vedere muzical şi psihologic. Este o muzică foarte interesantă.

Ştim că aţi colaborat cu artişti români pe scenele lumii, printre care cu Angela Gheorghiu. Cum vă par muzicienii din România?

Am lucrat cu Angela Gheorghiu cu multe ocazii atât pe scenă, cât şi, cu totul deosebit, în studioul de înregistrări. Am făcut mai multe discuri împreună, iar la finalul stagiunii trecute am avut două spectacole cu „Tosca" la Royal Opera House Covent Garden, care au fost filmate şi care vor apărea în scurt timp pe DVD. Am făcut deja un film după „Tosca", dar acesta va fi un DVD cu o înregistrare live şi oricum... Angela Gheorghiu este unică, un lucru foarte rar în lumea muzicii de astăzi. Interpreţii sunt în general buni, foarte buni, dar foarte... la fel. Ea are un sunet extrem de special, o alură aparte şi o personalitate incredibilă... În muzica italiană şi în cea franceză, este chiar incredibilă. Am atâtea amintiri frumoase, atât de multe sesiuni de înregistrări am făcut împreună... Cred că lumea nu ştie ce este capabilă să facă în studio şi cât de mult munceşte pentru a obţine ceea ce obţine. Este absolut fantastică.

„Angela Gheorghiu este absolut fantastică“, susţine dirijorul aflat la primul concert în România



Dar alţi artişti români ?

O cunosc pe Nelly Miricioiu, cu care nu am lucrat de mult timp, dar îmi amintesc colaborări frumoase cu „Don Carlos" la Bruxelles. E o persoană încântătoare...

Sunteţi una dintre vedetele incontestabile ale acestei ediţii a Festivalului „George Enescu", statut cu care în special presa, dar şi publicul, vă onorează la toate apariţiile concertistice. Cum vă simţiţi în această postură ?

Nu mă simt în niciun fel, pentru că eu mă concentrez pe probleme muzicale. Fenomenul sistemului de vedete nu înseamnă nimic pentru mine. Nu sunt naiv, sunt cinstit. Pentru mine, contează relaţia cu orchestra, cea cu publicul şi dacă eşti în stare să-l sensibilizezi. Totuşi, PR-ul pare să fi devenit o condiţie a artistului secolului XXI.

Cum se explică?

Presupun că şi acest interviu o demonstrează. Fac multă televiziune, fac mult pentru ce e important acum pentru un artist, anume să susţină vânzarea muzicii clasice, să susţină importanţa ei, frumuseţea şi emoţia pe care le provoacă. Pentru mine, e important să comunic asemenea sentimente. Dacă nu se întâmplă este pentru că în zilele noastre oamenii nu mai sunt atât de profunzi, nu mai citesc atât de mult, în fine... Totul trebuie să se petreacă pe moment. Muzica clasică cere mai mult timp, cere mai multă investiţie de concentrare din partea receptorului. Aşadar, iată mesajul meu pentru tineri, un mesaj pe care îl reiau mereu. În acest sens, dacă a fi atât de cunoscut cum sunt eu ajută, atunci e fantastic.

Raportul artist-societate este pus sub semnul schimbării astăzi?

Cred că lumea a avut întotdeauna nevoie de eroi, dar că, în acelaşi timp, are nevoie de mai mult decât atât. Părerea mea e că oamenii ar trebui să ştie mai multe despre cum se face muzica clasică, despre ce trebuie să facă interpreţii pentru ca ei să asculte muzică clasică. Este un lucru minunat, dar nu este magie. Înseamnă muncă grea, inspiraţie, dar şi foarte multe detalii interesante... În privinţa lumii operei, am încercat chiar să fac cursuri de măiestrie şi emisiuni de televizune pentru a incita lumea, pentru a explica şi a duce mesajul mai aproape de public. De aşa ceva este nevoie acum.

E amuzant ce spuneţi, pentru că motto-ul festivalului este „Magia există".

Într-adevăr, dar magia există doar când începe spectacolul. Însă pentru a ajunge la momente magice se trece printr-un proces foarte real, ce ţine de intelect, de suflet, de emoţie, de transpiraţie...

Unul dintre cei mai cunoscuţi dirijori din lume, Pappano conduce „Royal Opera House“ de la Londra  Foto: guliver / getty images



Credeţi în importanţa modelelor culturale în societatea de azi?

Dacă există oameni care sunt exemple strălucitoare de calitate, umanitate, talent, perseverenţă, asta va fi în beneficiul societăţii.

Ce loc ar trebui să aibă muzica de calitate în zilele noastre, când suntem asaltaţi de tot mai multe probleme de ordin material şi social?

Muzica poate reprezenta foarte multe. Cert este că ea aduce oamenii împreună, ceea ce e foarte important. Faptul că este prezentată în faţa unei audienţe, a oamenilor care stau într-un spaţiu bine definit, foarte aproape unii de alţii, e poate la fel de important ca discursul muzical în sine. Acest simţ al comunităţii este vital şi, de asemenea, cred că un spectacol atinge sufletele celor din sală într-un fel greu de descris. Muzica e o artă misterioasă, receptată într-o manieră foarte specială şi foarte diferită de la om la om. Ea poate însemna altceva pentru fiecare, iar acest lucru are o forţă extraordinară.

În ce măsură influenţează criza şi viteza munca unui artist de talia dumneavoastră în aceşti ani?

Eu sunt director muzical la două instituţii - „Royal Opera House" din Londra şi Academia Naţională Santa Cecilia de la Roma. Deci reducerile de buget ne-au afectat poate mai puţin în modul de a realiza programe şi mai mult în modul în care le putem prezenta. Am schimbat foarte puţin în program, dar am încercat să ajungem cât mai aproape de cei care ne oferă bani, adică fonduri private. „Mai aproape", în sensul că am încercat să-i implicăm în activităţile instituţiei, ceea ce este foarte important.

Vă rog să-mi mărturisiţi câte ceva despre relaţia dumneavoastră cu Ioan Holender, directorul festivalului.

Domnul Ioan Holender m-a invitat în 1993, ca înlocuitor de ultim moment, să dirijez „Siegfried" de Wagner, premiera unei noi producţii la Viena. Cunoşteam bine opera, dar nu o dirijasem niciodată, nu evoluasem niciodată scenic în Wagner şi nu apărusem încă la Opera din Viena. A fost o şansă extraordinară pentru un dirijor tânăr. A mers foarte bine, iar acest moment a construit o punte specială între noi. El mi-a acordat încredere atunci şi eu nu i-am înşelat aşteptările. Întotdeauna îi voi rămâne profund recunoscător. Sunt extrem de onorat că am fost invitat la Festivalul Internaţional „George Enescu" şi să vă vizitez ţara, Am încercat să dăruiesc toată pasiunea şi emoţia de care sunt în stare, împreună cu orchestra mea.

"Oamenii ar trebui să ştie mai multe despre cum se face muzica clasică."
Antonio Pappano
dirijor

"Fenomenul sistemului de vedete nu înseamnă nimic pentru mine. Nu sunt naiv, sunt cinstit. Pentru mine, contează relaţia cu orchestra, cea cu publicul şi dacă eşti în stare să-l sensibilizezi."
Antonio Pappano
dirijor

Urmaşul lui Leonard Bernstein

Numele: Antonio Pappano
Data şi locul naşterii:30 decembrie 1959, Epping, Marea Britanie
Studiile şi cariera:
- A studiat pianul, compoziţia şi dirijatul în SUA, încă din copilărie.
- Ca pianist şi dirijor asistent, a câştigat repede notorietate internaţională.
- A debutat în operă dirijând „Boema" la Norske Opera din Oslo, al cărei director muzical a devenit în 1990.
- Trei ani mai târziu, şi-a făcut debutul fulminant la Opera de Stat din Viena, apoi la Metropolitan Opera din New York şi la Festivalul de la Bayreuth, unde l-a asistat de mai multe ori pe celebrul Daniel Barenboim.
- A dirijat, de-a lungul anilor, cele mai importante orchestre simfonice din lume, în 2007 devenind Dirijor Principal Invitat al Orchestrei Filarmonicii din Israel.
- În 2002, a fost numit director muzical la Royal Opera House - Covent Garden de la Londra, iar în 2005 a devenit director muzical al Academiei Naţionale Santa Cecilia de la Roma, fiind cel mai tânăr director din istoria celor două instituţii.
- A câştigat cele mai prestigioase distincţii din lumea muzicii.

citeste totul despre: