Adevăruri de altădată:Procesul Baudelaire

0
Publicat:
Ultima actualizare:

Se împlinesc, vara aceasta, opt decenii de la desbaterile unui proces, rămas memorabil. Procesul nu era nici al unui criminal renumit, nici al unui şarlatan prodigios gen Cagliostro.

Inculpatul nu jefuise pe nimeni, nu furase nimic. Ba, ca să fim drepţi, ceva tot furase. Era însă un furt prometeic: omul răpise flacăra geniului şi o aruncase, orbitoare, în paginile unei cărţi: „Les Fleurs du Mal".

Asemenea jafuri, pe cari nu le pot face decât câţiva mari nebuni ai umanităţii - şi aceasta foarte rar - se pedepsesc totdeauna. Nici Charles Baudelaire nu putea să scape regulii. Flacăra adusă de poet încălzea numai pe acei cari aveau o sensibilitate şi o inteligenţă.

Celorlalţi nu îndrăznise să le ardă până la coate mâinile şi să le ultragieze moralitatea prefăcută. „Hypocrite lecteur, - mon semblable, - mon frère!". Sinceritatea poetului, vie ca o rană, scormonise putreziciunea unei societăţi care - revoltată de a i se fi arătat sufletul, culcat în pielea goală pe saltelele viciului - a reacţionat prompt. S'au găsit şi atunci câteva glasuri în presă cari au acoperit de insulte pe genialul poet.

În versurile lui Baudelaire, „Le Figaro" zărea odiosul îmbinându-se cu mârşavul, respingătorul unindu-se cu infectul". Ce a urmat - se ştie. În ziua de 20 August 1857, afacerea „Florile Răului" fu desbătută înaintea celei de-a VI-a camere corecţionale din Paris. „300 de franci amendă pentru ultragii aduse moralei publice şi bunelor moravuri".

Unul dintre cei mai mari lirici pe care i-a dat umanitatea era condamnat ca un seducător de minore sau ca un traficant de femei! În plus, câteva dintre splendidele sale poezii au fost interzise de a mai face parte din ediţiile viitoare ale cărţii.

Peste un deceniu dela proces (acum 70 de ani, când a murit Charles Baudelaire), lumina „Florilor răului" începu să fie văzută şi de cei orbiţi. În sfârşit, şi aceştia îşi dădură seama: alchimia geniului transformase, dela început, otrava în balsam.

(articol publicat de Eugen Jebeleanu în Adevărul, 1937)

Cultură



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite