A murit Viorel Cosma, unul dintre cei mai importanţi specialişti în muzica lui Enescu

A murit Viorel Cosma, unul dintre cei mai importanţi specialişti în muzica lui Enescu

Viorel Cosma   FOTO: Adevărul

Muzicologul Viorel Cosma, unul dintre cei importanţi critici muzicali, specialist în muzica lui Enescu, a murit la vârsta de 94 de ani. A publicat peste 100 de volume, în limbile română, engleză, germană, rusă, japoneză, cu caracter istoriografic, monografic, lexicografic, precum şi ediţii de critică muzicală şi muzicologie-comparată. Cele 14 volume dedicate lui  Enescu rămân unele dintre cei importante studii dedicate marelui compozitor.

Ştiri pe aceeaşi temă

Muzicolog, profesor, lexicograf şi critic muzical, Viorel Cosma a fost doctor în Muzicologie (1998), fiind distins cu Premiul Academiei Române (1974), premiul internaţional al criticii muzicale Artisjus din Budapesta (1984), premiile Uniunii Compozitorilor, cu Ordinele Coroana României, Steaua României, Steaua RSR, Meritul Cultural în grad de Mare Ofiţer (2003).

Viorel Cosma a scris şi pe platforma Adevărul, în ediţiile trecute ale Festivalului George Enescu.

Muzicologul, profesorul, lexicograful şi criticul muzical Viorel Cosma s-a născut la 30 martie 1923 în Timişoara. Studiile muzicale (vioară) le-a început în copilărie la Conservatorul Municipal din Timişoara (1929–1931), continuându-le şi amplificându-le la Universitatea Naţională de Muzică din Bucureşti (1945–1950) cu Mihail Jora, Leon Klepper, Marţian Negrea, Constantin Silvestri, George Georgescu, Ion Dumitrescu, Dimitrie Cuclin, Zeno Vancea etc. Este Doctor în Muzicologie (1998), fiind distins cu Premiul Academiei Române (1974), premiul internaţional al criticii muzicale Artisjus din Budapesta (1984), premiile Uniunii Compozitorilor (de 10 ori, obţinând în 1999 premiul de excelenţă şi în 2004 Marele Premiu), cu Ordinele Coroana României, Steaua României, Steaua RSR, Meritul Cultural în grad de Mare Ofiţer (2006). A fost profesor la Conservatorul Alberto della Pergola din Bucureşti (1945–1947), la Liceele de Muzică „Dinu Lipatti” şi „George Enescu” din Bucureşti (1951–1964), la Universitatea Naţională de Muzică şi Universitatea Hyperion din Bucureşti (1951–1999). A desfăşurat o intensă activitate de critică muzicală în presa din România şi din Europa, America de Sud, America de Nord, Africa şi Asia, publicând peste 5.000 de eseuri, studii, articole, recenzii etc. A participat la numeroase Simpozioane şi Conferinţe de muzicologie în Europa şi SUA, susţinând comunicări ştiinţifice, conferinţe, referate. Este coautor al libretului operetei Lăsaţi-mă să cânt de Gherase Dendrino (1954), reprezentată în România, Germania, URSS Austria, Belgia, Olanda, Bulgaria, Cehoslovacia etc.

Ca muzicolog a publicat peste 100 de volume (în limbile română, engleză, germană, rusă, bulgară, japoneză) cu caracter istoriografic, monografic, lexicografic, epistografic, precum şi ediţii de critică muzicală, muzicologie-comparată, antologii, ghiduri. Cele 14 volume dedicate lui George Enescu (în română, engleză, rusă, japoneză, bulgară), precum şi lexicoanele Compozitori şi muzicologi români (1965), Muzicieni români (1970), Muzicieni din România, vol. 1–10 (1989–2012) şi Interpreţi din România (1996) i-au adus o consacrare internaţională. În prezent a iniţiat pentru tipar (2005) monumentala lucrare Enciclopedia muzicii din România (15 volume) din care au apărut primele două volume (A–B). Este membru a numeroase organisme, asociaţii şi fundaţii profesionale din ţară şi de peste hotare (Georg Friedrich Händel Gesellschaft din Halle / Saale, The International Musicological Society din Basel, Gesellschaft für Musikforschung din Kassel, Société Française de Musicologie din Paris, Société Fryderyk Chopin din Varşovia etc.).

A fost  membru corespondent al Pontificia Accademia Tiberina din Roma, Italia, din 24 ianuarie 2004, instituţie fondată în 1813.

A fost foctor în Muzicologie al Universităţii Naţionale de Muzică din Bucureşti, Doctor Honoris Causa al Institutului de Arte din Chişinău (Rep. Moldova), Cetăţean de Onoare al oraşului Timişoara.

A pus bazele lexicografiei muzicale moderne în România, realizând – prin cele 9 lexicoane (1965–2006) – cea mai amplă exegeză lexicografică naţională din lume. Investigaţia istorică se întinde pe 5 secole (1500–2000), muzicologul descoperind sute de nume de creatori români care au activat în ţară şi peste hotare. Ca profesor de muzicologie a ridicat prima generaţie profesionistă de muzicologi şi critici muzicali români din secolul XX, deţinând prima catedră de profil din cadrul Universităţii Naţionale de Muzică din Bucureşti. A adus contribuţii esenţiale la legăturile culturilor muzicale europene cu România, descoperind peste 100 de lucrări străine, inspirate din folclorul românesc (consemnate în Dicţionarul interferenţelor muzicale, în cicluri de concerte-experimentale sub genericul Vocaţia universală a folclorului românesc, în comunicări ştiinţifice susţinute în România, Europa şi SUA). În mod special, s-a ocupat de personalitatea lui George Enescu şi legăturile sale de prietenie cu Franţa şi SUA, conferenţiind la Universitatea Sorbone, Académie des Beaux Artes din Paris şi Boston University. A redactat articole lexicografice la Grove’s Dictionary of Music and Musicians, Die Musik in Geschichte und Gegenwart, Dictionnaire des interprètes de Alain Pâris şi la marile enciclopedii din lume (Sohlman Musiklexikon, Das Große Lexikon der Musik, Science de la Musique ş.a.).

citeste totul despre: