Între comedie şi copilărie

Opera Comică pentru Copii din Bucureşti a pus în scenă capodopera pucciniană „Gianni Schicchi“, într-o montare adresată celor mici.O distribuţie entuziastă a realizat un spectacol alert, cu acest opus celebru, în care calitatea muzicii clasice a fost servită de un umor savuros.

Ce sentiment confortabil poate avea spectatorul adult care are şansa de a asista la un spectacol reuşit, pentru copii! Un spectacol de la care copiii pleacă cu zâmbetul pe buze, fredonând un refren potrivit vârstei lor, sau re-jucând împreună cu colegii vreuna dintre scenele cu adevărat amuzante. Din păcate, aceste spectacole sunt foarte rare.

Un astfel de spectacol reuşit este capodopera lui Puccini, „Gianni Schicchi“, producţie de final de stagiune la Opera Comică pentru Copii din Bucureşti. Muzica, libretul şi mai ales harul melodic puccinian au prins viaţă într-un spectacol alert, în care acţiunea plină de haz s-a regăsit într-o distribuţie entuziastă. Pe lângă calitatea muzicii, foarte important a fost şi faptul că aceasta a fost executată pe viu de ansamblul „Serioso“, o formaţie restrânsă de instrumentişti, condusă cu aplomb de dirijorul Ciprian Teodoraşcu.

Cu Vicenţiu Ţăranu în rolul unui Gianni Schicchi temperamental, cu un umor complice şi o umanitate mereu prezentă (bine-venită ca reper moral pentru cei mici, alături de învăţămintele finale), acţiunea pune accentul pe dimensiunea comică. Alături de personajul principal, au gravitat într-un savuros contrapunct Rodica Ocheşeanu, într-un rol de compoziţie convingător, tânăra pereche de îndrăgostiţi Ioana Damian şi Alexandru Petrovici, precum şi Eugen Voicu în dublul rol al notarului şi al medicului.
Coordonaţi scenic de Mircea Diaconu, prezent, iată, într-o ipostază mai puţin obişnuită, toţi componenţii distribuţiei au descris o ambianţă de o omogenitate remarcabilă, concretizată prin eficienţa unui  joc colectiv care favoriza şi evoluţiile individuale.

Un spectacol alert

În relaţia cu un opus celebru al repertoriului internaţional, a fost din nou vizibilă maniera eficientă în care Smaranda Oţeanu-Bunea, directoarea companiei, a ştiut să acordeze instrumentul fin al disponibilităţii (atât de atrofiat la o bună parte dintre artiştii lirici de la noi), creând un colectiv restrâns de interpreţi care a acoperit o multitudine de roluri purtătoare de tipologii diverse.
De la spectacol la spectacol, numărul celor atraşi în această aventură artistică, fără echivalent în viaţa culturală bucureşteană, a crescut, completându-se cu tipologii care s-au sudat într-o echipă ce abordează noile spectacole cu o arie tot mai largă de mijloace artistice.

O astfel de asociere probează, din fericire, un tip de entuziasm răsplătit cu promptitudine de cei mici, „Gianni Schicchi“ la Opera Comică pentru Copii înscriindu-se în categoria actelor de cultură autentice. Este un gen de spectacol necesar, apelul la limbajul clasic fiind, de fapt, o garanţie a succesului, dacă este pus în pagină în registrul potrivit. Adică îndeajuns de alert, cu  preocupare pentru efect dublată de pasiunea detaliului şi de plăcerea nedisimulată a jocului.

Aflate într-o relaţie paradoxală, Copilăria şi Comedia pot face casă bună doar atunci când sunt – fiecare în parte – tratate cu seriozitate. A venit vacanţa, s-a închis şi stagiunea Operei Comice pentru Copii, dar nu şi vremea turneelor, la 25 iunie, compania pleacând în Croaţia cu baletul „Pygmalion“, iar la mijlocul lunii iulie, în Tunisia.