povestea vorbei - ultimele știri

În limba română, apostroful este un semn folosit în ortografie. Istoria lui este aproape la fel de lungă ca şi cea a punctului. Îl moştenim de la greci şi latini, pe linie cultă, dar folosirea lui în limba noastră scrisă este astăzi destul de limitat...

De la Paşti şi până la Înălţare, creştinii ortodocşi se salută când se întâlnesc pentru prima dată în această perioadă cu arhicunoscutul „Hristos a înviat!”. Majoritatea românilor la care am auzit urarea continuă să pronunţe însă „Cristos a înviat!”,...

În limba scrisă, punctuaţia contribuie la precizarea înţelesului enunţurilor. Considerată o ramură a lingvisticii, unii spun a gramaticii, punctuaţia este, deopotrivă, o disciplină normativă, dar şi o artă. Deprinderea punctuaţiei este o cerinţă anev...

Nevoia de a prescurta scrisul este veche şi pare să fi fost, la începuturi, legată de textele ce urmau să fie gravate pe monede. În mod riguros, distingem astăzi între abrevieri, acronime, sigle şi simboluri, prezentate, în ortografie, sub numele gen...

Definiţiile date de dicţionarele explicative cuvântului „plagiat” ţin, fireşte, de uzul comun, nefiind decât în parte satisfăcătoare atunci când preocupările noastre depăşesc sfera lexicografiei. De aceea, în articolul de azi, vom cerceta înţelesuril...

Auzim tot mai des, în ultima vreme, cuvântul „plagiat“ legat de lumea academică, dar şi de cea politică. Iată de ce socotim că discuţiile, destul de aprinse de altfel, vor avea de câştigat dacă vom cerceta mai întâi etimologia şi semantismul acestui ...

Ne vom opri astăzi asupra unui obicei tradiţional de Anul Nou, fără legătură cu ciclul religios al Crăciunului, sorcovitul, a cărui denumire este bulgărească, dar ale cărui rădăcini adânci trebuie căutate în mitologia populară, arhaică, a populaţilor...

Cei pasionaţi de înţelesurile adânci ale cuvintelor ar putea aduna zeci de pagini pe seama a cât s-a scris şi se va mai scrie la noi despre etimologia cuvântului „Crăciun”. Îi previn pe aceşti cititori că originea acestei vocabule fundamentale nu est...

Îmi asum următoarea afirmaţie peremptorie, rodul experienţei de o viaţa: doar un număr infim de vorbitori de română ştiu alfabetul limbii noastre. O chestiune de instrucţiune elementară, de clasa întâi, veţi spune, dar căreia învăţământul nostru i-a ...

Acum când lumea noastră se suceşte şi să răsuceşte pe tema rostului religiei în şcoli, când s-a scris cam tot ce se putea scrie, de o tabără şi de altă de preopinenţi, cu încrâncenare, uşurătate, amărăciune sau chiar venin, mie nu îmi rămâne decât să...

INTIMITATE. Cuvântul este un derivat substantival cult din lat. „intimus”, din care provine „intim”. „Intimus” este forma de superlativ al adjectivului lat. „interior”, însemnând partea cea mai profundă, esenţa lucrurilor. În mod obişnuit, „intimitat...

Arătam anul trecut că în limba română cuvântul „Paşti” (sau „Paşte”) ne vine, cu acelaşi înţeles, din latinescul bisericesc „paschae” (pluralul lui „pascha”), care, la rândul său, provine din grecescul „pásha (Πάσχα)”, iar acesta din ebraicul: „pésah...

Bucureştenii, mari iubitori ai oraşului lor, cunosc prea bine Mănăstirea Antim, unul din cele mai de preţ locaşuri ale capitalei, dar tot mai puţini ştiu şi de ce îi spunem aşa....

Nu am putea vorbi despre manelism ca despre un nou mod de a fi, de a avea şi de a gândi în societatea românească, un modus vivendi, fără ca acesta să aibă şi o identitate lingvistică....

Definiţia argoului din DEX (2009) mi se pare învechită. În înţelegerea comună, fără modificări semnificative în ultimii şaizeci de ani, argoul este explicat, de pe de o parte, ca limbaj al unor categorii sociale marginale, un sociolect deci, iar, pe ...

Îi datorăm lui Nicolae Filimon prima descriere a „slujnicarului”, prototipul ridicat din lumea mahalalelor secolului al XIX-lea şi apărut din pricina „sărăciei vicioase şi marei lipse de cultură morală a unei părţi din junimea noastră.”...

Într-una din zilele trecute, am luat prânzul cu un tânăr amic care mi-a spus, după ce ne-am vărsat amândoi amarul nenorocii de a trăi vremurile pe care le trăim, că toate astea se întâmplă pentru că suntem „o ţară de cocalari şi de piţipoance”....

Cu două săptămâni în urmă, am publicat un text prin care, precum domnul Michel Serres în Franţa, îmi îndemnam conaţionalii la boicotarea limbii engleze....

Nu demult, un distins profesor francez de la Universitatea Stanford, Michel Serres, a lansat un apel francezilor de a boicota utilizarea abuzivă a limbii engleze în Franţa. Astfel, ori de câte ori apare o reclamă, în limba engleză, la un produs, el î...

Tot despre romgleză va fi vorba şi în acest articol, continuând lista nenecesarelor şi nefastelor împrumuturi, un inventar început săptămâna trecută, cu atât mai mult cu cât primim noi şi noi semnalări de la comentatorii noştri şi cărora le mulţumim ...

De când mă învârt prin lumea „experţilor”, am în fiecare zi ocazia să aud o limbă românească în care se fac, în mod abuziv şi iremediabil, calcuri din engleză. Despre romgleză, limba engleziţilor şi englezitelor, am mai pomenit, dar niciodată nu va f...

Fie că vrem, fie că nu vrem, limba română, ca orice limbă vie, îşi va continua parcursul istoric, de înnoire şi preschimbare, până în ziua morţii ultimului său vorbitor. Acest parcurs nu este un fenomen natural, independent de voinţa oamenilor, nu se...

Îmi amintesc cu o duioşie de anii de şcoală în care ascultam la radio emisiunea lui Al. Graur dedicată greşelilor de limbă. Nu eram singurul ascultător, fireşte, iar greşelile dezbătute acolo deveniseră, pentru mulţi, pretextul unui prestigios joc de...

De la vlădică până la opincă, românii vorbesc din ce în ce mai neîngrijit, mai nepăsător şi mai şubred limba maternă. Fenomenul ţine de o instrucţie precară, dar şi de absenţa modelelor culte din spaţiul comunicării publice (radio, televiziune, ziare...

Dacă în lumea cosmopolită românească din a doua jumătate a veacului al XIX-lea, obiceiul „ceaiului de la ora cinci” aducea cu sine o nobilă distincţie britanică, Caragiale este, neîndoios, personalitatea care îl consacră lingvistic....

Deşi nu lipsesc mărturiile despre unele contacte culturale mai timpurii, Dimitrie Cantemir a rămas în conştiinţa naţională ca primul savant la care cultura orientală se contrabalansa armonic cu o închegată apetenţă apuseană. Şi tot prin el au pătruns...

George Călinescu îşi începea a sa „Istorie a literaturii române”, din 1941, cu o frază care pune răspicat problema atestării documentare a limbii române....

Anton Pann, autorul muzicii imnului „Deşteaptă-te, române!” a avut o şedere scurtă în Vâlcea, dar plină de momente deosebite.  Aici s-a îndrăgostit de Anica, nepoata stareţelor de la Mânăstirea Dintr-un Lemn şi Surpatele şi, tot aici, a cântat pentru...

Ultimele zile au adus societăţii noastre recente multe momente de indignare şi dezbinare, dar şi câţiva termeni nu foarte circulanţi („eutanasiere”, „cianuri”…), a căror repetare până la saturaţie pare mai degrabă să întunece minţile decât să le limp...

De câte ori mă gândesc la influenţa italiană asupra limbii noastre, îmi apare în minte figura lui Ion Heliade-Rădulescu, omul de la care noi românii am învăţat atât calea cea bună a limbii literare unificate, dar şi prăpastia elucubraţiilor....

Este astăzi unanim acceptat faptul că peste stratul latin, adstratul slav este, fără umbră de tăgadă, cel mai semnificativ în fizionomia lexicală a limbii noastre până în veacul al XIX-lea....

Prezenţa timpurie a etnicilor germani în Transilvania, influenţa Austriei, dar şi contactul savant cu cultura germană ne-au lăsat, pe lângă bunele obiceiuri domestice şi morale, câteva sute de cuvinte de bază, din care unele sunt de neînlocuit....

În ciuda vicisitudinilor istorice, între atârnare şi neatârnare, Înalta Poartă nu ne-a strivit neamul, îngăduindu-i aşezarea, statul, dăinuirea credinţelor, religiei, obiceiurilor şi limbii. Chestiunea ţine de esenţa acestui imperiu mahomedan care nu...

Cam pe la 1100-1200 ar trebui situate începuturile pătrunderii influenţei maghiare o dată cu stăpânirea Transilvaniei de către unguri. Cred că e folositor să ştiţi că numele etnic maghiar este cel drept şi cel politic corect, pătrunderea lui fiind di...

Comparată cu limbile neolatine, româna îşi afirmă individualitatea atât prin elementele balcanice, cât şi prin trăsăturile slave. Multe sau puţine, acestea sunt structurante, adică ating gramatica, şi nu doar vocabularul, care apare îmbogăţit cu o „s...

Dintre toate seminţiile migratoare care ne-au călcat pământul, slavii (ultimii veniţi şi statorniciţi) au avut o înrâurire covârşitoare asupra populaţiilor romanizate de la sud şi de la nord de Dunăre....

Influenţa Greciei antice asupra culturii traco-dacice, dar mai ales asupra Romei, este de netăgăduit. Vocabulele greceşti pătrunse în latină şi apoi răspândite pretutindeni până unde s-a extins limba cuceritorilor romani sunt, în mod tradiţional, tra...

Astăzi public ultima parte a studiului despre relaţiile lingvistice primitive dintre română şi albaneză. Odată elucidată această situaţie, ne vom interoga asupra influenţelor greceşti, slave şi germanice....

Vom prezenta astăzi prima parte a unui text provocator. În puţine cuvinte, „unitatea lingvistică balcanică” nu ar avea nici un sens dacă limbile formate în acest spaţiu nu ar prezenta, în epoca de început, inventare lexicale şi trăsături gramaticale ...

Am convingerea, atât cât indigenţă datelor o permite, că matca, vatra sau cum doriţi să-i spunem, trebuie plasată la sud de Dunăre, cu dezvoltare înspre nord, fireşte, româna fiind o limbă balcano-carpatică....

Acesta este ultima intervenţie din această serie, în care am încercat, parcurgând mai multe teorii, să înţelegem unde putem fixa matca limbii noastre, ce întindere şi ce caracteristici lingvistice are....

Mai întâi, câteva din comentariile dumneavoastră: „Ceea ce s-a constatat şi datat aproape cu exactitate este faptul că limba latină a coloniştilor a preluat cuvinte din fondul dac formând apoi protoromâna....

Comentariile abundente la ultimul meu text, mă obligă, înainte de a continua, să fac o revizuire istorică (deşi au fost publicate destule), o „grea caznă” la care m-am băgat pentru a putea înţelege cărei ipoteze trebuie să-i asociam un anumit argumen...

Pentru cei care urmăresc acest blog, fiecare cu individualitatea şi convingerile lui, dar care îmi sunt foarte simpatici, doresc, înainte de a continua, să reiau o mărturisire: deşi nu sunt istoric, urmăresc cu interes mişcarea dacologică.

Dacă limba noastră este neîndoios neolatină, albia este totuşi geto-dacică, limba triburilor autohtone care coboară, la rândul lor, din traci şi din iliri.

A doua zi de Paşti, cu mintea cam răvăşită, am văzut pe Youtube două ore de pasionată, chiar încrâncenată pledoarie pentru ascendenţa exclusiv dacă (i.e. tracă) a poporului român.

Faţă de alte limbi, românii oscilează între Paşti şi Paşte. DEX-ul recomandă forma Paşti, ceea ce nu înseamnă că a doua formă ar fi incorectă. O simplă căutare pe Internet arată că există chiar un bun echilibru în privinţa uzului. Cel puţin în urări ...

De aproape de şaptezeci de ani, cultura românească a părăsit „istoria naturală” a dăinuirii netulburate, laolaltă, apărându-ne în minte, geografic şi valoric, împărţită, scindată între un afară şi un înăuntru.

Festivalul Naţional de Umor care se organizează la Găeşti a ajuns la cea de-a XII-a ediţie.Anul acesta vor susţine o reprezentaţie de zile mari actorii Horaţiu Mălăiele şi Nicolae Urs, care se vor transforma în „Măscăriciul”.