lavinia balulescu editorial - ultimele știri
E aproape întuneric, dar nu mi-e frică. Cu întunericul am avut perioade şi perioade. Întâi nu mi-a plăcut, apoi am început să fiu atrasă de plimbările de seară, apoi m-a îngrozit, iar acum începe iar să mă încânte. Aici noaptea vine repede. Pur şi si...
Cineva i-a spus în copilărie că gândurile negre ale oamenilor ies din ei ca un fum. Dacă treci prin acel fum se poate să nu te atingă sau se poate să ajungi acasă plin de funingine. De asta uneori şi acum când ajunge seara simte că ar trebui să-şi ar...
Doamna Letiţia e surdă. Sigur, aude numai ce vrea ea, spun vecinele de pe palier. Sigur, face pe deşteapta, nu salută pe nimeni, spun oamenii de la scara B. Sigur, a intrat în lift şi a trântit uşa fără să mă aştepte şi pe mine, pufneşte administrato...
O doamnă cu mai multe plase urcă în tramvai la Obor. Priveşte în jurul ei făcându-şi un calcul: oare cine ar putea să-i ofere un loc? Aşa cum se întâmplă în mod normal, răspunsul ar fi: nimeni. Femeia preferă să-şi rezolve singură problema, pune mâna...
Când văd tramvaiul 36 trecând din sens opus mă ia spaima, zice o femeie cu fusta în carouri vernil şi pantofi cu bot de raţă. Tramvaiul 36 trecând în sens opus înseamnă că mai avem de stat încă vreo 15-20 de minute până ajunge la capăt de linie şi în...
Nu ştiu exact câte zile are minivacanţa de Paşte în cazul vostru, nu ştiu dacă plecaţi sau rămâneţi, dacă ieşiţi sau staţi în casă, dacă aţi pregătit filme sau întâlniri cu prietenii, dar un lucru e sigur: ar fi cazul să vă puneţi deoparte măcar o si...
Prima lecţie de autoapărare pe care o învăţa o fată acum vreo 25 de ani era să lovească bărbatul între picioare dacă era atacată. Pe mine nu m-a ajutat deocamdată, dar cine ştie câte vieţi o fi salvat. De ce acolo, asta nu se precizează foarte clar l...
Anul ăsta, la ultima lui vizită la doctor, întrebat câţi ani are, tataie Costică a zis că mai are 9 şi face 100. Era încă bine pe atunci. Asistenta a râs, iar eu, când am auzit povestea, am avut un fel de animal voios în loc de inimă pentru câteva cl...
Călătoria începe cu descoperirea că locul meu de pe bilet nu există în tren. Urmează o aşteptare de 20 de minute într-o haltă oarecare. Stăm să vină un tren întârziat şi aşa vom întârzia şi noi, apoi toate trenurile care vin după noi. E viaţa!...
Am făcut la începutul verii o listă cu cele mai interesante cărţi pe care le citisem anul acesta, până la momentul respectiv, şi pe care le recomandam. Acum, că ne-au mai rămas doar două săptămâni de vară calendaristică (şi încă mai există posibilita...
Ziua începe ca de obicei cu o aşteptare lungă în staţia de tramvai din mijlocul bulevardului, ca şi cum te-ai fi născut acolo, la mâna sorţii, neprotejat nici măcar de vreo bară, pe o fâşie îngustă de ciment. Miroase a urină atât de intens că până la...
Bă, Gheorghe, ăsta care doarme peste drum, la umbră, e Nicoliţă al nostru? Gheorghe dă din umeri şi soarbe din bere. Bă, Gheorghe, ia uită-te la el cum doarme la umbră! El e? Că are pantalonii lui. Gheorghe face un efort cumplit, se întoarce şi se ch...
Te trezeşti într-o explozie tăcută. Pentru început nu auzi nimic, dar lumina te răneşte şi vine de peste tot. E o energie complicată care practic te ridică deasupra patului, la o înălţime oarecare, suspendându-te acolo, în levitaţie, încercând să leg...
N-am mai citit de ceva vreme liniştită acasă la mine, ca omul, pe pat sau pe un fotoliu, atentă doar la ce se întâmplă în carte. Mereu apare câte ceva, mereu trebuie să mă întrerup pentru că-mi amintesc ce ar mai fi de făcut, aşa că am ajuns să cites...
Vineri seară, înainte de Paşte, eu şi taică-miu am făcut un drum la cimitir. Am vizitat-o pe mamaie Victoria, dar şi pe alte câteva rude, cum ar fi tanti Aida, Dada, străbunicul Victor. Când am ajuns nu se întunecase încă şi toată lumea era concentra...
De când locuiesc la bloc, într-un oraş aglomerat, am uitat de aer. Am uitat de copaci şi de posibilitatea unei alei. Am uitat de tufe de urzici după ploaie şi de cum se simte să speli cu furtunul pe jos, prin curte, într-o zi încinsă de vară, doar ca...
„Şi atunci vin. Vin cu toţii. Vin peste mine. Iar eu nu am ce face, stau şi îi aştept.“ Terasa Fericirii e un loc trist seara, la închidere, atunci când vânzătoarele târâie scaunele metalice pe ciment, două câte două, iar afară, în ger, rămân câtre p...
Sunt o tocilară. Sunt o maniacă a listelor. O obsedată a scrisului de mână. Notez tot, inclusiv ce cărţi citesc. Aşa că, la final de an, mi-am făcut şi eu măruntul meu bilanţ cu cele mai mişto volume semnate de scriitori români pe care le-am băgat la...
A fost găina albă, ştiu asta pentru că i-am văzut penele într-o plasă. O aşezăm pe masă şi, în timp ce maică-mea se întoarce să caute un cuţit ascuţit, eu mângâi pielea umedă, lipicioasă. O găină frumoasă, zice maică-mea. Pornim!...
Primul a căzut dulapul de deasupra chiuvetei. A căzut fix în mijlocul camerei, punând punct conversaţiei, tocmai când eu îi spuneam mamei că „e treaba mea şi cu asta basta“. Taică-miu, care stătea la masă şi media în tăcere discuţia, doar din priviri...
În primul rând, cele ce urmează nu s-au întâmplat niciodată. În al doilea rând, când eram mică am fugit de acasă într-o zi, dar nu chiar fugit-fugit, ci doar am plecat pentru jumătate de oră. Aveam de gând să mă întorc şi asta am şi făcut....
Nea Gheorghiţă a fost primul mort pe care l-am văzut de aproape. Un bătrân ca de ciocolată, întins pe o masă. Am stat cu toţii în jurul lui, pe băncuţe lipite de pereţii încăperii, şi am mâncat toată seara prăjituri cu bulion (chiar aşa se numea reţe...