fals jurnal de ieri si de azi - ultimele știri

fără imagine Câți copii au venit la colindat în acest an în Ajunul Crăciunului, însoțiți de părinți, bunici și străbunici!

fără imagine Într-o împrejurare publică, m-am lăsat ispitit să spun că m-am gândit să scriu, la aproape 91 de ani, o povestire pe care s-o public, în serial, în paginile Adevărul.

fără imagine Citind proza mea din romanele cu țărani și din trilogia „Dragostea și revoluția”, doamna Georgeta Filitti a spus - măgulindu-mă - că este o proză de factură inspirat balzaciană.

fără imagine Ce mai fac nonagenarii dumitale?, o întreb acum câteva zile când am felicitat-o pentru ziua ei pe Mioara Rădulescu, doctoriţa vestită şi curajoasă a Slătioarei mele.

Abia ajuns la vârsta când se cuvnea să se bucure de locul meritat  în galeria nobilă a oamenilor cari mai sunt, regizorul de teatru, de film şi de televiziune şi scriitorul de teatru satiric şi gazetarul Nae Cosmescu a intrat în amintire într-o clipă...

Sunt prieteni pe care nu poţi, întotdeauna, să-i vezi îndeaproape cât ai dori, pe care îi simţi ca prieteni însă tot timpul şi când te gândeşti la ei numai şi prezenţa lor se face vie şi vitală şi caldă şi încurajatoare, şi binefăcătoare şi dătătoare...

În urmă cu 15 ani începeam cel de-al doilea roman al „Trilogiei Ciocoilor, Ultimul Bal la Şarpele roşu“, cu această îngrijorătoare constatare: Descreierarea pusese stăpânire pe Bucureşti.

Cu ani în urmă, foarte mulţi ani, aş putea să spun fără grijă o jumătate de veac! – sau aproape – am fost cu soţia mea, pe jos, pe o cărare de munte de la Bistriţa la Arnota. Vedeam pentru prima dată „Taborul românesc“. Era imaginea icoanei pe care a...

Ieri, am apucat, copil, bucuria curgerii streaşinilor şi topirea zăpezii ca în vis; peste noapte, ne trezeam dimineaţa chiar la sfârşitul lui ianuarie, cu pământul smălţuit abia cu peticele albe ale amintirii iernii geroase.

Rar, cineva, în scrisul nostru cel bun, a intrat în legendă învăluit cu atâta har în parfumul literelor de sărbătoare. Astfel s-a despărţit de noi, în zilele din urmă ale acestei ierni nemiloase, ziarista şi prozatoarea şi libretista şi memorialista ...

Am mai plătit tribut boemei de-a lungul anilor de redacţie la ,,Luceafărul’’, când am rămas statornic lângă Patron atâtea seri şi nopţi fără număr, vara şi iarna şi primăvara şi toamna la Siretul, pe Ştefan cel Mare, la Casa Ziariştilor pe Calea Vict...

Nu mai ştiu cine m-a dus la Eugen Barbu. Cred că Eugen Teodoru. La Luceafărul, sigur Corneliu Leu. El era atunci secretar general de redacţie, prieten bun cu Mihu Dragomir, cu mai tot tineretul scriitoricesc care roia în jurul poetului, cu Dodu Bălan...

Invitat, în urmă cu doi ani, de actorul Ion Caramitru să trecem în revistă împreună, lucrările apropiate de final, eu în ipostaza de fost iniţiator al proiectului de întinerire arhitecturală a Naţionalului, mai exact doar de întoarcerea la faţada Hor...

Artan Arachelian: Cine era Năiţă Lucean? Dinu Săraru: Cine era Năiţă Lucean? Era un ţăran de la mine din sat, cu şase copii, toţi băieţi, care, printr-o întâmplare, era finul părinţilor mei şi deci şi finul meu. Personaj pitoresc, de o rară inteligen...

19.XII. 1986 Păltiniş. Stimate şi iubite Domnule Săraru, Abia de curând am avut răgazul să citesc cum trebuie romanul Dvoastră. Nu-mi veţi lua în nume de rău întîrzierea; mă aflu în acel ceas al vieţii cînd nu mai pot ieşi din matcă, mai ales pentru ...

Prin 1952 cred, am luat primul meu interviu unui scriitor profesionist, Cezar Petrescu. Stătea într-un bloc, mi se pare la „Patria” sau lângă „Patria”, la etajul trei sau patru! Acolo l-am văzut pe Cezar Petrescu agitat, fuma ţigări „România” din niş...

Apariţia cu aproape doi ani în urmă a celui de-al cincilea volum al Atlasului Etnografic Român, alcătuit de un grup de cercetători în cadrul Institutului de Etnografie şi Folclor al Academiei Române, sub coordonarea inspirată a eruditului cercetător ...

Artistul – UNIC – Marin Moraru, rămas fără confratele său de geniu scenic – Gheorghe Dinică – vine spre noi din singurătatea lui de alergător unic de cursă artistică fără egal azi – cu o antologie a rememorărăilor şi meditaţiilor sale de actor de tea...

P.S. la „Un triptic mereu amânat”. Rară performanţa transformării unei Aniversări glorioase într-o înmormântare cu dricul Primăriei.

La Râmnicu Vâlcea, vatră a cărţii româneşti, ca de altfel Vâlcea întreagă din Oltenia de sub munte, a fost inaugurat, cu numai câteva zile în urmă,un autentic, de anvergură europeană, Complex spitalicesc, staţie pilot de cercetare, deopotrivă, cu ant...

Am ajuns la Slătioara, chiar azi o săptămână, mânat de aceleaşi sentimente care l-au inspirat pe Caragiale să se autoexileze la Berlin, în Germania, deşi nici eu, fireşte, nu sunt Caragiale, nici Slătioara nu e Berlinul şi nici Oltenia de sub munte n...

În hârtiile mele mai vechi, răscolite cu prilejul acestor însemnări, am găsit chiar eu cu surprindere multe începuturi de povestiri având drept erou pe Năiţă Lucean, încât mi-am dat seama că el a fost pentru mine o obsesie. Chiar şi povestea publicat...

Târgul Hurezilor, ocrotit de înaltele culmi ale Căpăţânii, din Oltenia de sub munte, e azi singurul din România care se mândreşte cu două branduri mondiale, recunoscute UNESCO, celebra Mănăstire brâncovenească de la Hurezi şi acum, pentru prima dată ...

În dimineaţa Crăciunului, până-n prânz, nu ieşise nici popa Milea din biserică, vine la doctoriţă fata Speranţei, Marinela, învăţătoare în sat şi cu lacrimi în ochi o roagă să lase tot şi musafiri şi masa pusă dichisit sărbătoreşte şi sarmalele cloco...

În copilăria mea, petrecută la începutul anilor ’30 ai veacului trecut, nu era cine ştie ce de mirare să-l vezi pe Gheorghe Răţoi care avea să se apropie bine de sută şi să intre în mileniul despre care s-a spus că ori va fi al credinţei, ori nu va f...

Inspirat şi încurajat de celebrele tablete ale lui Iorga, azi în ediţie definitivă un model, fireşte greu fie şi numai de urmat, mi-am propus, păstrând  totuşi proporţiile, să surprind în colţul consacrat Blogului meu de către Platforma Adevărului, -...

,,Între cele două războaie” – formulă consacrată – Râmnicu Vâlcea nu era, ca şi astăzi de altfel, numai unul dintre cele mai frumoase oraşe de provincie ale României şi trebuie să subliniez apartenenţa urbei la universul ,,Provence” al vestitei regiu...

Când scriam romanul ,,Nişte ţărani’’, acum aproape trezeci de ani, Gena lui Năiţă Lucean treiera Slătioara ca un sfulger roşu, cu copiii toţi după ea, şase la rând, şi ei toţi pistruiaţi ca şi ea şi cu părul roşu şi genele roşii, şi numai gura ei, şi...

În ultimele două luni, dar exact două luni, la începutul şi la capătul lor, adică la 14 noiembrie 2012 şi la 17 ianuarie 2013, s-au petrecut două aniversări cu vocaţia firescului vieţii de fiecare zi, omeneşti într-o lume normală....

N-am fost un elev strălucit, nici mediocru, mai ales zurbagiu, lăsând tuturor convingerea că meritam – dacă vream – să iau premiu, însă mândria de a fi învăţat la liceul Alexandru Lahovary nu m-a părăsit nici azi şi poate că din toată copilăria, dest...