curaj

    44 rezultate: Sortare: Cronologic ↓ Dupa popularitate
  • test tag · 11 Dec 2012, 17:22

    I Want to Break Free

    Îmi amintesc o conversaţie auzită întâmplător într-o cafenea, unde, la masa vecină, două personaje, un el şi o ea, probabil prieteni, ambii în jur de 30 de ani, dezbăteau cu oarecare aroganţă situaţia amicului lor Victor, care renunţase la facultatate în ultimul an, pur şi simplu pentru că nu-i plăcea, ceea ce, în opinia juriului,  îl făcea un soi de pierde-vară mai degrabă patetic.

  • test tag · 11 Dec 2012, 17:22

    300, despre curaj şi lumea politică

    Deceniul trecut, Hollywood-ul a început din nou să facă filme despre lumea antică, o modă încheiata în anii '60, după Cleopatra şi Ben-Hur. Trei sunt subiectele posibile: romanii, grecii, evreii. Acestea sunt sursele civilizaţiei noastre şi adevărul este că rar avem ocazia să revedem poveştile prin care acele câteva oraşe de o importanţă extraordinară prind din nou viaţă.

  • test tag · 11 Dec 2012, 17:22

    Curaj!

    Cel mai bine este să-ţi ţii gura. Să nu spui ce gândeşti, ce simţi, cum crezi că trebuie făcut, cu argumente profesioniste. Mulţumeşte-te să spui în baie, în faţa oglinzii, acolo nu te aude nimeni.

  • test tag · 11 Dec 2012, 17:22

    Elevi, părinţi, profesori: triunghiul erorilor fundamentale de atribuire. Un studiu de caz şi o lecţie de bun simţ

    Dacă fiecare dintre noi ne facem treaba serios, atunci acest text e de prisos. Dacă, însă, eu, ELEV, sau eu, PĂRINTE, sau eu, PROFESOR fac (şi ŞTIU că fac) o trăznaie în materia şcolii (copiat? chiul? şpagă? nepăsare crasă faţă de copilul meu? incompetenţă pedagogică specifică / măsurabilă?...), mai degrabă nu voi admite în ruptul capului că vina îmi aparţine mie, ci celor din jur, care „au ceva cu mine“. EU? NEVER! NIMBY: Not In My Back Yard!...

  • test tag · 11 Dec 2012, 17:22

    Curaj

    Nemulţumirea faţă de instituţiile mişcându-se greoi, de legile contradictorii, furnizorii lacomi, serviciile proaste sau de prestaţia clasei politice – iată un numitor comun al majorităţii românilor. Cei care vor să schimbe cu adevărat ceva sunt însă în minoritate.

  • test tag · 11 Dec 2012, 17:22

    FOTO Despre laşitate şi supraveghere

    Pusă pe hârtie cu ceva timp înainte de 1989, încă pe vremea în care se afla încă în România, „Spectatorul condamnat la moarte“ se dovedeşte la vreo 30 de ani de la scriere şi la o distanţă de 22 de ani de la premiera românească petrecută, dacă nu mă înşel, în 1992 la Teatrul Naţional din Cluj, o piesă de mare actualitate.

  • test tag · 11 Dec 2012, 17:22

    Curajul ar trebui predat în şcoli

    Pot să-i inţeleg pe cei mai slabi care se tem de dureri, pe cei care nu au rezistat umilinţelor şi chinurilor la care au fost supuşi în închisori, pe cei care se tem de moarte sau pe cei care au sărit pe fereastă în timpul cutremurului, uitând pentru o clipă de familia rămasă în casă.Teama ca şi nedreptatea este un sentiment şi nu o teorie aşa cum spunea Panait Istrati.

  • test tag · 11 Dec 2012, 17:22

    Despre vise

    Cum e să-ţi urmezi visele cu riscul de a pierde tot? Cum e să te încăpăţinezi să zbori cu riscul de a te alege cu un zbor frânt? Cum e să vrei să schimbi totul atunci când se pare că ai totul? Eu nu ştiu. Dar eu am vise şi vreau să reuşesc să le urmez cât încă pot merge.

  • test tag · 11 Dec 2012, 17:22

    Una, alta (Jurnal)

    Curajul e una dintre cele patru virtuţi cardinale (alături de înţelepciune, dreptate şi cumpătare). Textele româneşti îi spun uneori „tărie“, alteori „bărbăţie“. Virtuţile zise „teologale“ propun o altă listă de valori, cu doar trei componente: iubirea, credinţa şi speranţa.

  • test tag · 11 Dec 2012, 17:22

    Fricile la români

    Majoritatea românilor evită subiectul fricilor. Fricile nu evită pe nimeni, iar societatea românească este marcată de temeri, preocupări. Fără să fi devenit o ţara de paranoici, frica rămâne totuşi o dimensiune constantă a vieţii curente, la nivel individual şi colectiv.