Mihaela Toader

Cercetător exilul românesc postbelic

Memoria locurilor ne oferă prilejul  înţelegerii şi completării istoriei unor evenimente care au marcat destinul României. O mărturie semnificativă din perioada celui de-al Doilea Război Mondial îl reprezintă conacul de la Dobriţa din judeţul Gorj care pentru aproape trei săptămâni a fost gazdă pentru însuşi Regele Mihai, adus de la Bucureşti de colonelul Petre Petrescu, unul din apropiaţii Casei Regale.

„Orice lucru de importanţă socială care este de făcut astăzi, fie că este în politică, finanţe, industrie, agricultură, caritate, educaţie sau alte domenii, trebuie să fie făcut cu ajutorul propagandei. Propaganda este braţul executiv al guvernului invizibil“.

Despre ce înseamnă diplomaţia, cât de importantă e istoria în pregătirea diplomatului, în devenirea sa şi în evoluţia unei cariere de succes, care sunt unele din liniile directoare în evoluţia relaţiilor internaţionale actuale, a avut deosebita amabilitate să ne răspundă ambasadorul Dumitru Preda, profesor universitar, viaţa sa implicând o certă vocaţie dublată de o bogată  şi variată activitate, deopotrivă ca istoric şi diplomat.

Mulţi dintre românii care au plecat din ţară după anii ’90 au ales să-şi reprezinte cultura şi tradiţiile româneşti dincolo de graniţele României. Asistăm, astăzi, la o „conştiinţă a românilor de pretutindeni” ce marchează un alt început ce identifică integrarea valorilor româneşti  pierdute, parcă, în spaţiul lumii europene, şi nu numai.

Arta de a trăi teatrul atât din postura de actor cât şi ca spectator a fost şi rămâne desăvârşirea fiinţială prin creaţie. „Omul vine la teatru din dorinţa de a uita de viaţa sa. Vrea să se transpună din viaţa reală care uneori e prea puternică. Ai impresia că teatrul e mutat în partea astălaltă. Iar pe scenă e cumva normal. Spectatorul are nevoie de frumos”, consideră Ramona Cutina.

Vezi mai multe