Marian Staş

Profesor

Binele, adică opusul Răului. Frumosul, adică opusul Urâtului. Adevărul, adică opusul Minciunii. E chiar atât de greu să aşezăm Binele, Frumosul şi Adevărul la temelia unei Şcoli autentice, pentru secolul XXI, pe care să clădim o Românie autentică, pentru secolul XXI? Cine ne împiedică să o facem? Noi, pe noi înşine? Şi de ce am face-o? Merită, oare?!...

“Luaţivă bă carfuru' daici şi căraţivă!... Com?!... Fără cratime, dăle dreaku' dă cratime, cine mai stă de ele: noi facem România din bani şi nesimţire cum vrea muşchii noştri, nu ne trebuie cratime!...” Parafrază după unul căruia, o frântură de timp, i-a luat Dumnezeu minţile

“Finanţarea şcolilor a devenit o problemă comparabilă cu a avea un elefant în sufragerie. E atât de mare (elefantul), încât e imposibil să-l ignori” (The New York Times, 20 iunie 1959 – prima folosire recunoscută a metaforei). ŞTIM că "elefantul" e acolo, în camera noastră. Îl VEDEM cât se poate de bine. Dar ne este atât de FRICĂ de el, încât ne PREFACEM că suntem doar noi şi că "elefantul", pur şi simplu, NU EXISTĂ.

Una dintre criticile principale aduse actualei Legi a Educaţiei Naţionale (şi, în consecinţă, una dintre sursele principale de vulnerabilităţi multiple) are în vedere slaba legitimitate ca produs de politici publice, tocmai datorită adoptării sale prin asumare de către Guvern. Învăţând de la Forumul Constituţional constituit azi, un Forum Educaţional onest şi competent poate contribui la transformarea autentică a Şcolii ca sistem în România.

Vezi mai multe