Daniela Raţiu

Scriitor

Asta se va auzi în redacţii pentru că Marele Partid nu s-a schimbat, iar libertatea presei a fost întotdeauna un moft pentru PSD. Am trăit cu toţii 27 de ani cu iluzia că viaţa politică se rafina pe măsura ce trecea timpul şi că vom ajunge acolo unde ar fi trebuit să fim: într-o democraţie funcţională, reală. Marele Partid s-a plictisit de tot teatrul democratic pe care l-a tot jucat în ultimele cicluri electorale.

La rece vorbind, dacă ne luăm după sociologi, e greu de întors trendul. Sociologii, cei de bună credinţă şi cei de „casă”, ne aruncă câte o găleată cu gheaţă, să ne revenim din reverii electorale. E şi bine, e şi rău. Oricum ar fi, de data aceasta, cetăţene!, oricât de la limită ar fi schimbarea prin simplul tău vot, nu mai ai nicio scuză. Dacă stai acasă, România va deveni oficial o republică parlamentară penală.

Mecanica trupurilor atinse de boală. Metal. Seringi. Luciul faianţei. Lumina. Marea. Detalii. Cadre fixe. Tăietura cu inserţii de text fără litere mari precum fluxul memoriei, vocea interioară. Pe fundal, mereu prezentă, muzica anilor 30. Referinţe istorice, derapajele antisemite ale intelectualităţii anilor 30.  Un film rotund, un film-poem ca o intimă şi infiorată plonjare în durerea pură.

Acest text nu este o cronică de carte. Nu scriu cronici de cărţi pentru că o carte pentru mine este o lume în faţa căreia simt nevoia unei plecăciuni. Mă emoţionează şi mă blochez în starea pe care mi-o transmite. Ca şi cum nu poţi vorbi despre iubire fără să fii stângaci. Textul acesta este mai degrabă un fel de scrisoare de admiraţie pentru o carte neaşteptată, o carte de o tandreţe a scrisului care te surprinde.

Filmul lui Cristi Puiu nu putea fi mai scurt. Povestea parastasului nu ar fi funcţionat. Sieranevada este filmul despre spaţiul nostru concentraţionar, prizonieri ai acestui spaţiu interior, despre cum nu avem loc unii de alţii. Spaţiul strâmt înţesat cu lucruri, pentru că noi ştim să trăim doar în spaţii mici, pentru că avem o teribilă angoasă faţă de libertate. Pentru că ne ţinem cu dinţii.

  • Daniela Raţiu a publicat un nou articol acum 14 zile

    Asta se va auzi în redacţii pentru că Marele Partid nu s-a schimbat, iar libertatea presei a fost întotdeauna un moft pentru PSD. Am trăit cu toţii 27 de ani cu iluzia că viaţa politică se rafina pe măsura ce trecea timpul şi că vom ajunge acolo unde ar fi trebuit să fim: într-o democraţie funcţională, reală. Marele Partid s-a plictisit de tot teatrul democratic pe care l-a tot jucat în ultimele cicluri electorale.

Vezi mai multe