Constantin Iftime

Scriitor

Când mintea-mi zburdă lovită de demonul fanteziei, şi mă gândesc la patria mea din comunism, văd şi o turmă de porci care pasc ciudat iarba fragedă a unei pajişti de lângă un oraş cunoscut, cu fabrici, cu uzine, departe sat. E o iarbă mânioasă, ce plesneşte când o calci. Îşi trage seva dintr-un strat adânc.

Băieţelul meu, pasionat de istorie şi biologie, a descoperit în aceste zile de vacanţă cum să intre de pe telefonul lui în programele mele de calculator. Mi-a făcut mai multe probe până să mă facă să cred. Descopăr la el o logică sofisticată, o perseverenţă care mă pune pe gânduri.

Uneori, pentru momentele de melancolie, când ceaţa schimbărilor ne întunecă mintea, iar ziua se umple ochi, ca un vas cu mercur, de atâtea influenţe străine - ba dinspre filozofi, ba dinspre eticieni, ba dinspre intelectualii liberali, cei cu voinţa de fier, gând sălbatic, sau decăzuţi în înserieri încârligate,

Există un loc miraculos, un alt model, ascuns, al lumii reale, pe care nu mi-l oferă nimic mai exact şi mai viu ca lectura împătimită, zilnică. După ani şi ani de asemenea experienţe, câteodată îmi pare că intru într-unul din acele locuri secrete, ale câte unei lumi - societate, literatură, filozofie -, unde capăt în sfârşit precizia de-a citi şi numi exact gânduri, maniere, convenţii invizibile.