Andrei Pleşu

Scriitor

Spus pe româneşte, „a avea o dilemă” înseamnă ceva de genul: orice-ai face tot prost iese! Ai la îndemînă, să zicem, două soluţii distincte (ba chiar opuse), dar pînă la urmă ambele te duc în aceeaşi fundătură. Nu poti ajunge la un răspuns valabil, indiferent dacă o iei „hăis” sau „cea”. Asta se poate întîmpla din mai multe motive.

Nu mă socotesc competent să analizez, să sistematizez şi să judec ceea ce se întîmplă, de la o vreme, în patria noastră. Poate că dl Ciorbea are dreptate: ce suntem noi, ăştia care l-am bombănit pentru obiecţiile d-sale la legea 90/2001? Nişte „bieţi oameni” care habar n-au despre ce e vorba. Trebuie să fii expert în drept ca să pricepi că nu e corect ca unui ins cu probleme penale să i se ia şansa de a guverna.

Cînd un diplomat occidental mi-a spus, cîndva, că în România nu există încă ceea ce în toate ţările civilizate se cheamă „stat”, am fost, mai întîi, descumpănit. Mă gîndeam că, eventual, se poate vorbi de un stat incoerent, abuziv, imatur, nefuncţional, dar ideea că poate exista o ţară în care „statul” încă nu există nu-mi trecuse prin cap.

Am traversat hotarul dintre ani, înecaţi în manevre şi comentarii politice de un gri – ca să zic aşa – „multicolor”. Gri, adică fără anvergură reală, fără relief, fără imaginaţie, dar multicolor, adică bălţat, gălăgios, plin de jocuri de gleznă şi fente mediocre. Nu vreau să adaug pălăvrăgelii generale propriul meu vraf de cuvinte.

Zilele trecute, o doamnă de ale cărei bune intenţii nu-mi permit să mă îndoiesc, mi-a urîţit Crăciunul cu o ohtătură ieşită din rărunchii insomniei sale patriotice. Tocmai citise interviul unei angajate a Fundaţiei Humboldt care, după o vizită în România, a dat un interviu, în Germania, despre constatările ei „din teren” cu privire la situaţia cercetării în mult încercata noastră patrie.

  • Andrei Pleşu a citit luna trecuta
  • Andrei Pleşu a publicat un nou articol acum 2 luni

    Simt nevoia să dau, cetăţeneşte, următoarea declaraţie: 1. Din ce am văzut şi auzit pînă acum, este pentru prima dată cînd membrii unui guvern românesc, în frunte cu prim-ministrul, au gîndire de repetenţi, vorbire de semi-analfabeţi şi fire de ticăloşi. Nu mari ticăloşi, pentru că marii ticăloşi fac, din păcate, istorie. La noi e vorba de mici ticăloşi, capabili numai de mici manevre de cartier.

  • Andrei Pleşu a publicat un nou articol acum 2 luni

    N-am trecut ca gîsca prin apă prin cei peste 40 de ani de „democraţie populară”. Una dintre moştenirile durabile ale regimului comunist a fost suspendarea legăturii dintre conceptul de „demnitar” şi acela al „demnităţii” (profesionale, morale, politice, familiale).

Vezi mai multe