De ce va iesi fum alb de la Vatican

* Daca desemnarea Suveranului Pontif a esuat, buletinele sunt arse cu fum negru, pentru ca multimea de afara sa stie ca procesul inca continua * Daca majoritatea necesara este indeplinita, atunci voturile sunt arse emanand un fum alb.

Dupa decesul Pontifului, oficialii din administratia papala isi pierd dreptul de a mai conduce, iar carma Bisericii este preluata de doi cardinali, spaniolul Eduardo Martinez Somalo, care va gestiona afacerile curente ale Vaticanului, si monseniorul Ratzinger, presedintele Congregatiei pentru Doctrina Credintei si decanul Colegiului Sacru. Vaticanul are proceduri stricte prin care verifica decesul Papei. Arhiepiscopul James Harvey il informeaza pe Camerlengo, Cardinal Eduardo Martinez Somalo, de moartea Papei. Principalele atributii ale Cardinalului Camerlengo constau in organizarea funeraliilor pentru Papa, dar si alegerea unui nou Pontif. O alta atributie a Cardinalului Camerlengo este sa constate moartea Papei. Acest lucru este facut in conformitate cu un ritual din evul mediu, care consta in lovirea usoara, de trei ori, cu un ciocanel de argint, a capului Suveranului si rostirea numelui sau de nastere. Daca nu se primeste nici un raspuns, atunci se face anuntul oficial ca Papa a murit. Apoi, sunt distruse sigiliul papal si inelul pescarului, care este purtat de suveran si care il simbolizeeaza pe Sfantul Petru. Procedurile de succesiune sunt vechi de cateva secole. In secolul al XIII-lea, dupa moartea Papei Clement al IV-lea, oficialii bisericii, implicati in lupte politice privind succesiunea, au refuzat sa voteze, astfel ca noul Papa a fost ales abia dupa trei ani. Pentru a fi constransi sa voteze, cardinalii au fost incuiati intr-o conclava si hraniti numai cu apa si paine. In epoca papamobilului blindat, alegerea unui nou Papa, chiar daca se face dupa reguli stricte, nu respecta intocmai vechea traditie. Spre exemplu, cei 117 cardinali electori nu vor mai fi izolati intr-o conclava, ci vor locui in Casa Santa Marta, despre care se spune ca ar avea peretii interiori atat de subtiri incat conversatiile din apartamentele adiacente sunt foarte usor de ascultat. Din Casa Santa Marta, cardinalii se vor deplasa spre Capela Sixtina, unde se reuneste Colegiul cardinalilor pentru a alege un nou Pontif. Cand va fi ales viitorul Pontif, cardinalilor li se vor interzice convorbirile cu cei din afara conclavei, nu vor avea voie sa urmareasca programele TV, nici sa citeasca presa sau sa vorbeasca la telefonul mobil. Capela Sixtina, unde are loc votul propriu-zis, va fi cercetata metru cu metru pentru a nu exista dispozitive de ascultare. Dupa 15-20 de zile in care au loc adunari generale, cardinalii electori depun juramantul prin care se angajeaza sa respecte regulile si sa pastreze secretul absolut privind deliberarile sau votarea. Dupa depunerea juramantului, intra in conclav pentru a desemna Pontiful Roman. Cardinalii se asaza in cerc in Capela Sixtina si primesc un buletin de vot pe care este inscriptionat "Eligo in summum pontificem", adica ''Eu aleg ca Pontif Suprem'' si completeaza spatiul lasat liber cu numele unui cardinal. Buletinul de vot este impaturit si introdus intr-un potir, asezat la altar, cu o patena deasupra. Voturile sunt numarate de Cardinalul Camerlengo si cei trei asistenti ai lui, care citesc fiecare nume scris pe buletinul de vot, iar ultimul asistent strapunge toate buletinele de vot cu un ac cu ata pentru a le strange la un loc. Pentru a se alege un nou Papa este nevoie de votul a doua treimi plus unu dintre cardinali. in cazul in care nici un cardinal nu a primit doua treimi din numarul de voturi, atunci desemnarea se poate face si cu acordul majoritatii simple (jumatate plus unu din numarul de voturi). Daca majoritatea necesara este indeplinita, atunci voturile sunt arse, emanand un fum alb, iar daca desemnarea Suveranului Pontif a esuat, buletinele sunt arse cu fum negru, pentru ca multimea de afara sa stie ca procesul continua. Acesta se repeta, fiind posibile 30 de alegeri, si daca nici dupa aceste alegeri nici un cardinal nu se distanteaza suficient prin numarul de voturi, se recurge la votul majoritatii simple. Odata ce un cardinal a indeplinit numarul de voturi necesare, Decanul Colegiului Cardinalilor il intreaba daca accepta alegerea si ce nume doreste sa aiba ca Papa. Dupa obtinerea consimtamantului si alegerea noului nume, cardinalul respectiv devine Pontif Roman. Ceilalti cardinali depun juramantul de credinta, iar vestea alegerii noului Papa este data de catre Decanul Colegiului Cardinalilor, care iese in balconul principal al Vaticanului si anunta: "Habemus Papam" (Avem un Papa!). Dupa acest moment, noul Papa vine in balcon si adreseaza binecuvantarea lui apostolica lumii intregi. Papa Ioan Paul al II-lea a renuntat la simbolismul monastic al papalitatii (inclusiv la titulatura de "noi") si a accentuat rolul oricarui Suveran Pontif de "Servus Servorum Dei", ceea ce inseamna Servitorul Servitorilor lui Dumnezeu. Traditia canonica prevede un pontificat scurt dupa unul foarte lung, iar acest principiu pledeaza in favoarea unui Papa inaintat in varsta. in momentul investirii, Papa Ioan-Paul al II-lea avea 58 de ani. Cardinalii ar putea decide insa desemnarea unui prelat tanar, pentru a continua activitatea actualului Suveran.