„În România aş fi fost o profesoară frustrată“
0
Corina Tarniţă, Andrei Ilie şi Theodor Braşoveanu, cei mai buni studenţi români din străinătate, spun că nu s-ar întoarce în România. Şcoală serioasă, perspective pe piaţa muncii şi un trai civilizat. Trei motive pentru care tinerii cercetători, premiaţi în România, au ales Occidentul.
Harvard, Oxford, Princeton. Trei universităţi de top la care studenţii din orice punct al Globului visează să ajungă. Pentru Corina Tarniţă, 27 de ani, Andrei Ilie, 23 de ani, şi Theodor Braşoveanu, 26 de ani, visul a devenit realitate.
Frumoasă şi deşteaptă
Ai zice că frumuseţea nu face casă bună cu deşteptăciunea. Că cine are creier nu are fizic şi viceversa. Eroare! Nu are faţă de tocilară şi nici ochelarii cât fundul de borcan. Este înaltă, subţire, cu o siluetă învăluită în satin roşu aşa cum stă bine la o gală de premiere. Părul bogat şi negru o califică mai degrabă pentru un top-model şi nicidecum pentru o doctorandă în matematici la Harvard - SUA.
CV IMPRESIONANT
Corina Tarniţă are 27 de ani şi un CV impresionant. Miercuri, ea a fost desemnată cel mai bun student român din America de Nord de către Liga Studenţilor Români în Străinătate (LSRS).
„Am făcut facultatea la Harvard. Apoi, masteratul şi acum, doctoratul. Parcă sunt în universitate dintotdeauna", a spus proaspăta premiantă. Îi place în America. Să facă cercetare, să publice în reviste de prestigiu şi să câştige granturi. Îi este dor de România şi urmăreşte cu atenţie tot ce se întâmplă în ţară. S-ar întoarce? Nici vorbă!
„Pentru ce să mă întorc? În România aş fi ajuns o profesoară frustrată. Sau unul dintre cei 15.000 de dascăli concediaţi acum de Guvern pentru că nu sunt bani pentru învăţământ", explică tânăra.
I-ar fi plăcut de pildă să lucreze la Facultatea de Matematică a Universităţii din Bucureşti. Ştie însă că nu ar putea trăi cu banii pe care i-ar câştiga şi nu vede ce ar putea face într-o Românie lipsită de oportunităţi pentru tinerii supradotaţi. Aşa că mai bine stă în State şi-şi face un viitor pentru care a muncit din greu. Pentru că în SUA se pune preţ pe ştiinţă, contează dacă eşti un individ capabil sau nu.
„În următorii trei ani o să fiu în Harvard Society of Fellow, o organizaţie foarte veche care admite anual numai 10 membri. În fiecare săptămână ne întâlnim, la cină sau prânz, e un fel de club", spune Corina. În ţară vine doar o dată pe an, iarna, pentru a-şi vedea părinţii şi prietenii.
Îi mulţumeşte unei profesoare de la Craiova
La Harvard a ajuns după ce a terminat Colegiul „Fraţii Buzeşti" din Craiova. Spune că a vrut să urmeze Harvardul pentru că instituţia de învăţământ superior este una de prestigiu pentru profilul pe care voia să-l studieze.
„Dacă aş fi rămas în România, aş fi fost tristă şi neîmplinită şi cu siguranţă nu m-aş fi ocupat de cercetare. Eu sunt foarte pasionată de cercetarea mea în matematică şi în America mi se oferă posibilitatea de a o face la cel mai înalt nivel", a declarat tânăra.
Pentru performanţa ei de astăzi Corina îi este recunoscătoare Dianei Horaţiu, profesoara de matematică din liceu. „Era un cadru didactic foarte bine pregătit, care m-a antrenat pentru performanţă. A fost un model pentru mine", a mărturisit ea.
Contează ce model îţi alegi
Un alt model a fost olimpicul internaţional Ciprian Manolescu, el însuşi student la Harvard. „Mi-am zis că, dacă el a putut să ajungă acolo, atunci şi eu pot".
Despre şcoala din România tânăra spune că se bazează foarte mult pe memorie. Pe toceală. Pe când cea vestică mizează pe creativitate şi simţ critic. „Am plecat din România în 2001. De atunci, şcoala s-a degradat continuu. Acum, elevii de liceu fac mai puţină carte decât am făcut noi şi de aceea ajung din ce în ce mai puţini la Harvard", a spus studenta. La un moment dat i‑ar plăcea să se întoarcă în Europa, dar nu în România.
„Ceea ce mă sperie la România este că lumea nu vrea să mai înveţe din lipsă de modele şi din lipsă de motivaţie", spune studenta.
Organizatorii speră că tinerii se vor întoarce
Cu tot pesimismul bursierilor, organizatorii spun că premiile date pentru prima oară studenţilor au avut scopul să-i motiveze să se întoarcă în România.
„Noi sperăm ca ei să se întoarcă în ţară. Dorim să oferim României aceste exemple de excelenţă, care transmit un mesaj simplu, dar esenţial: tinerii români, chiar şi fără posibilităţi materiale, pot ajunge prin muncă şi rezultate academice de excepţie la cele mai prestigioase universităţi din lume", a declarat Sebastian Burduja, preşedintele Ligii Studenţilor Români în Străinătate.
„Poveştile succeselor lor ne dau siguranţa că putem să ne asigurăm un viitor mai bun prin eforturile noastre individuale", a conchis preşedintele LSRS.
"Ceea ce mă sperie la România este că lumea nu vrea să mai înveţe din lipsă de modele şi din lipsă de motivaţie. "
Corina Tarniţă
doctorand Harvard
"Ar trebui să fiu strungar sau tinichigiu ca să pot trăi aici. În urmă cu un an-doi parcă vedeam mai multe perspective."
Theodor Braşoveanu
doctorand Princeton
Tinerii şcoliţi afară, percepuţi ca o ameninţare
Experţii în educaţie arată că tinerii care pleacă în străinătate nu se mai întorc în România pentru că nu au de ce. „În România consumi foarte mult timp căutând bani pentru proiecte", afirmă Marin Staş, reprezentantul Codecs pentru Leadership.
În plus, mai spune expertul, cu toate că toată lumea declară că îi vrea înapoi acasă, de fapt, românilor le este frică că cei plecaţi afară odată întorşi le vor lua locurile de muncă.
„Există o rezistenţă de sistem pentru că el se bazează pe incompetenţă şi impostură. Tinerii români sunt percepuţi ca o ameninţare, apare ciocnirea dintre oamenii competenţi şi cu caracter şi oamenii incompetenţi şi fără caracter", mai spune Staş.
Un alt motiv pentru care studenţii nu mai vin înapoi este că în străinătate meritocraţia funcţionează mult mai bine decât la noi. „În străinătate simţi că eşti apreciat pentru munca ta, pentru că acolo există meritocraţie. Întotdeauna, când lucrezi şi îţi faci treaba serios nu există să nu ai rezultate pe măsură", susţine Costin Elefteriu, secretarul LSRS.
Bursier la Oxford: „Medicina românească ar trebui centrată pe practică"
Andrei Ilie vrea să-şi termine doctoratul în medicină
Un alt laureat al Galei Studenţilor Români în Străinătate este Andrei Ilie, de la Facultatea de Medicină a Universităţii Oxford din Marea Britanie.
Studentul a fost coleg de liceu cu Corina. Cu un uşor accent englezesc, Andrei spune că a terminat medicina la Bucureşti, motiv pentru care le este recunoscător profesorilor lui. La Oxford a plecat pentru că acolo putea să facă cercetare adevărată şi a vrut să afle şi cum se învaţă în alte sisteme de educaţie. A aplicat online pentru o bursă sponsorizată de Welcome Trust, una dintre cele mai mari organizaţii care oferă sponsorizare pentru activitatea biomedicală din Marea Britanie.
„Cel mai important pentru mine este că programul de doctorat îţi oferă pregătire integrativă. Marele avantaj este că în primul an, care este de fapt masterat, faci o pregătire generală, iar ulterior ai libertate să alegi tema de cercetare şi laboratorul în care vrei să lucrezi", spune Andrei.
N-a rămas în România pentru că, după părerea lui, e important să schimbi locul, să vezi cum se studiază în alte părţi.
„Învăţământul medical românesc ar trebui să fie mult mai centrat pe practică decât pe teorie, cum se întâmplă în prezent", mai spune Andrei. În următorii trei ani va studia la Oxford, dar apoi nu e sigur că vrea să se întoarcă în România. „O să mă gândesc dacă vreau să continui cu activitatea de cercetare sau să lucrez în medicină", afirmă el.
Bursier la Princeton: „Nu mai vrem să fim caii de paradă ai politicienilor"
Ionel Haiduc, preşedintele Academiei Române, i-a înmânat Marele Premiu lui Theodor Braşoveanu
Marele Premiu al Galei a fost luat de Theodor Braşoveanu, 26 de ani, unul dintre cei mai buni fizicieni de la Universitatea Princeton din Statele Unite ale Americii. La început i-a fost foarte greu, fără familie, fără prieteni, dar s-a adaptat. „Am avut un şoc cultural, a fost foarte greu", a spus el.
Este pasionat de teoria relativităţii şi de formarea găurilor negre din Univers. A făcut parte din echipa universităţii care a lucrat pentru acceleratorul de particule din Elveţia. E foarte circumspect când vine vorba de presă. Nu pentru că nu vrea să fie vedetă, ci pentru că nu vrea să-i fie răstălmăcite vorbele. „În primul rând, în România, n-aş fi făcut fizica. În schimb, şi în Germania, unde am studiat un an, şi în Statele Unite, unde lucrez în prezent, cercetarea în fizică şi în ştiinţe în general este încurajată. Lucrezi pe proiecte noi, învăţământul este foarte flexibil şi te pregăteşte mult mai bine pentru viaţă", spune Theodor.
Întrebat dacă ar vrea să se întoarcă în România, studentul spune că nu. „Ar trebui să fiu strungar sau tinichigiu ca să pot trăi aici. În urmă cu un an-doi parcă vedeam mai multe perspective. Dar acum, mai ales după ce se întâmplă cu banii pentru cercetare, nu mai am multe speranţe", declară Theodor.
Ceea ce se întâmplă în România nu-i place deloc. „Nu mai vrem să mai fim caii de paradă ai politicienilor", a spus Theodor, care s-a declarat deranjat de faptul că tinerii şcoliţi în universităţile occidentale nu au nicio perspectivă în România. Theodor reclamă lipsa de profesionalism din foarte multe domenii, promovarea pe pile şi politica compromisului care este tot mai prezentă în societatea românească.
Se încarcă comentariile...
